PE DRUMUL SPRE CETATE...

PE DRUMUL SPRE CETATE...


Pe drumul spre Cetatea de lumină

Adeseori suntem încercuiţi

De cete din infern cu ura lor deplină

Să fim intimidaţi, căzuţi, zdrobiţi...


Sunt curse multe, ispite la tot pasul

Căci Lucifer pierduţi ne vrea

El dă porunci, ‘şi-ascute glasul

Şi spune la ai lui asalt să dea.


Primejdiile-s multe în lunga pribegie

Şi multe...multe valuri întâlnim

Iar uneori ne-atacă vreo urgie

Pe care nu putem s-o cucerim...


Dar în necazul mic sau în cel mare

Cerescul Tată vine-n ajutor

E Adăpostul sigur în orice încercare

Ne scoate din teribilul cuptor...


E turnul de scăpare, e al nostru scut,

Suntem ai lui copii; ne ocroteşe

Sub paza-I părintească am crescut

În cel mai crunt pericol ne păzeşte...


Şi nu ne lasă să cădem în groapă

Să fim de lutul rece înghiţiţi

Iar când ai lumii mărăcini ne-nţeapă

În mângâierea Lui suntem învăluiţi.


Când vin săgeţi de foc să ne doboare

Le stinge cu suflarea Lui – şi-apoi

Ne-nsufleţeşte să mergem pe cărare

Cu noi puteri şi cu speranţe noi.


La umbra Lui plăcută ne aşternem

S-avem eliberare din zbuciumul acut,

Să intonăm un cânt şi pace să culegem

Şi să sfârşim proiectul ce l-am început.


Ce pază minunată! Ce dragoste fierbinte!

Veniţi să-I mulţumim cu suflet pur!

Să fim încredinţaţi şi să luăm aminte

Să sprijinim lucrarea cum a făcut şi Hur!


Pe drumul spre Cetatea de lumină

Suntem în grija Lui; suntem păziţi

Încredinţarea noastră e vie, e deplină

Şi mergem către ţintă atât de fericiţi!


George Cornici/ 20 Februarie, 2009