Biserica Crestină dupa Evanghelie Sperieteni-Dambovita

BUN VENIT!

2010-01-28T16:22:00.007+02:00

Stimaţi vizitatori ,

Vă dorim binecuvântarea lui Dumnezeu Creatorul şi Tatăl Domnului Isus Hristos, Mântuitorul!
Vă asteptăm să ne vizitati, nu doar virtual, pe acest site, ci si personal. Va asteptăm cu drag, “să ne imbărbătăm laolalta ... prin credinta pe care o avem impreună” (Rom.1:12).

Marturisirea de credinta

2010-01-25T18:22:00.002+02:00

I. Biblia

Noi credem si marturisim ca Biblia sau Sfanta Scriptura este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, care a fost scris de oameni calauziti de Duhul Sfant. Ea este adevarata, fara greseala sau adaos omenesc in forma originala, de aceea este demna de toata increderea fiind autoritatea spirituala suprema in toate domeniile vietii. Atat Vechiul cat si Noul Testament-cele 66 de carti canonice-sunt revelatia divina
2 Tim. 3:16-17; 2 Petru 1:19-21).

Noi credem si marturisim ca Biblia, care este revelatia speciala a lui Dumnezeu, este scrisa intr-o forma axiomatica, adica revelatia a venit dinafara omului, nu din om, si s-a incheiat cu scrierea ultimei carti biblice canonice. Orice altceva, venit dupa aceea, este un adaos omenesc care altereaza revelatia Scripturii (Exod 20:1; Deut. 4:2; 12:32; 29:1; 31:24; Prov. 30:6; Ier. 36:27-28; Gal. 1:11-12; Apoc. 22:18-19).

Noi credem si marturisim ca fiecare text biblic desi poate avea mai multe aplicatii, totusi nu poate avea decat o singura interpretare. Intelesul Scripturii poate fi aflat printr-o studiere atenta a fiecarui pasaj biblic in parte folosind corect metodele de interpretare biblica (studiul lexical-gramatical, istoric si contextual), cu rugaciune si credinta in iluminarea Duhului Sfant (Ioan 7:17; 16:12-15; 1 Cor. 2:7-15; 1 Ioan 2:20). Credinciosul are responsabilitatea sa afle mesajul pe care l-a intentionat Duhul Sfant prin autorul initial, iar aplicatiile pot fi diferite.

II. Dumnezeu

Noi credem si marturisim ca exista un singur Dumnezeu Vesnic, Viu, Adevarat (Deut. 6:4; Is. 45:5-7; 1 Cor. 8:4); Spirit Infinit, Personal si Suveran, Creatorul, Sustinatorul si Stapanul cerului si al pamantului, avand o slava si sfintenie imposibil de redat deplin in cuvinte omenesti. Dumnezeu este demn de toata inchinarea, increderea si dragostea pentru ca este desavarsit in toate atributele Sale divine. Noi credem si marturisim ca Dumnezeul unic fiinteaza in trei Persoane distincte dar de aceeasi esenta: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, co-egale si co-eterne, care lucreaza intr-un chip armonios la implinirea planului Sau vesnic (Ex. 20:2-3; Mat. 28:19; 2 Cor. 13:14; Apoc. 4:11).

A. Dumnezeu TatalNoi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal, prima Persoana a Dumnezeirii, porunceste si decreteaza toate lucrurile dupa voia si scopul Sau (Psalm 145:8-9; 1 Cor. 8:6). Decretele lui Dumnezeu Tatal au fost stabilite “inainte de intemeierea lumii” si privesc controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor domeniilor si evenimentelor (Gen. 2:18; Iov 14:5; Psalm 2; 33:6-11; Zaharia 14; Mat. 19:1-9; F. Ap. 17:26; Rom. 1:24-28; 8:28; Efes. 1:11; 3:11; 2 Tes. 2:7; 2 Tim. 1:9; Tit 1:2).

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal este Creatorul tuturor lucrurilor (Gen. 1:1-31; Efes. 3:9). Ca Stapan absolut si atotputernic al universului, Dumnezeu Tatal este suveran in creatie, providenta si mantuire (Psalm 103:19; Rom. 11:36). Caracterul Lui de Tata se manifesta atat in relatia din cadrul Dumnezeirii cat si in cea cu umanitatea. Ca si Creator, El este Tatal tuturor oamenilor (Efes. 4:6), dar este Tata spiritual numai al celor credinciosi (Rom. 8:14; 2 Cor. 6:18). inainte de intemeierea lumii El a decretat lucrurile care trebuie sa se implineasca spre lauda slavei Sale (Efes. 1:11-12). in continuare, Dumnezeu Tatal sustine, conduce si stapaneste toate lucrurile, evenimentele si fiintele (1 Cron. 29:11-12). Dar in suveranitatea Sa, Dumnezeu Tatal nu este, pe deoparte, nici autorul si nici cel ce aproba pacatul (Habacuc 1:13; Ioan 8:38-47), iar pe de alta parte nici nu trece cu vederea pacatele oamenilor: El judeca fara partinire (1 Petru 1:17). Dar El mantuie pe toti cei care vin la El prin Isus Hristos; El i-a ales inainte de intemeirea lumii si ii infiaza: El le devine Tata spiritual iar ei ii devin copii spirituali (Ioan 1:12; Gal. 4:5; Evrei 12:5-9).

B. Dumnezeu Fiul

Noi credem si marturisim ca Isus Hristos, a doua Persoana a Dumnezeirii, are toate caracteristicile divine. El este egal, co-substantial si co-etern cu Tatal si Duhul Sfant (Ioan 10:30; 14:9).

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu Tatal a creat universul (dupa propria Sa voie) prin Fiul Sau, Isus Hristos, prin care sunt si se tin toate lucrurile (Ioan 1:3; Col. 1:15-17; Evrei 1:2).

Noi credem si marturisim nasterea Lui miraculoasa din fecioara Maria (Isaia 7:14; Mat. 1:23, 25; Luca 1:26-35) si viata Lui umana fara pacat.

Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este pe deplin Dumnezeu si pe deplin om. Cele doua naturi sunt unite intr-o singura Persoana, fiecare dintre acestea ramanand distincte (Mica 5:2; Ioan 5:23; 14:9-10; Filip. 2:5-8; Col. 2:9).

Noi credem si marturisim ca, in intruparea Sa, Domnul Isus Hristos nu a incetat niciodata sa fie Dumnezeu, desi a refuzat sa se foloseasca de prerogativele si puterea Sa divina pentru a usura limitarile conditiei Sale umane (Filip. 2:5-8).

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus s-a intrupat pentru a-L revela pe Dumnezeu (Ioan 1:14) si pentru a mantui lumea pierduta (Luca 19:10; Evrei 5:9).

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos a mantuit pe cei ce au crezut in El, prin varsarea sangelui Sau si prin jertfa ispasitoare pe crucea Golgotei. Moartea Lui a fost voluntara, inlocuitoare, ispasitoare si rascumparatoare (Isaia 53; Ioan 10:15; Rom. 3:24-25; 5:8; Evrei 9:28; 1 Petru 2:24).

Noi credem si marturisim ca datorita eficientei depline a jertfei unice a Domnului Isus, pacatosul care crede este eliberat de pedeapsa, povara, puterea si, in viitor, de prezenta pacatului; el este declarat neprihanit, primeste viata vesnica si infierea in familia lui Dumnezeu (Rom. 3:25; 5:8-9; 2 Cor. 5:14-15; 1 Petru 2:24; 3:18).

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus a murit, a fost ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi (1 Cor. 15:3-4).

Noi credem si marturisim ca indreptatirea credinciosilor este asigurata de invierea literala, fizica a Domnului Isus Hristos. Acum El este inaltat la dreapta Tatalui unde mijloceste pentru noi ca Avocat (Aparator) si Mare Preot (Mat. 28:6; Luca 24:38-39; F. Ap. 2:30-31; Rom. 4:25; 8:34; Evrei 7:25; 9:24; 1 Ioan 2:1).

Noi credem si marturisim ca, prin invierea din morti a Domnului Isus Hristos, Dumnezeu a confirmat dumnezeirea Fiului Sau si a dat dovada ca a acceptat lucrarea rascumparatoare a lui Hristos la cruce. invierea in trup a Domnului Isus este, de asemenea, garantia viitoarei invieri in trup a credinciosilor (Ioan 5:26-29; 14:19; Rom. 1:4; 4:25; 6:5-10; 1 Cor. 15:20, 23).

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos va reveni in vazduh pentru Biserica, Trupul Sau, ca s-o rapeasca, dupa care va reveni pentru a stabili pe pamant imparatia de o mie de ani (F. Ap. 1:9-11; 1 Tes. 4:13-18; Apoc. 20).

Noi credem si marturisim ca Isus Hristos este Cel prin care va judeca Dumnezeu lumea (Ioan 5:22-23):

a. Pe credinciosii din Biserica, pentru rasplatire (1 Cor. 3:10-15; 2 Cor. 5:10);

b. Pe cei in viata la revenirea Sa glorioasa (Mat. 25:31-46);

c. Pe cei care nu au fost gasiti scrisi in cartea vietii la Tronul cel mare si alb (Apoc. 20:11-15).

Ca Singurul mijlocitor intre Dumnezeu si om (1 Tim. 2:5), Cap al trupului Bisericii (Efes. 1:22; 5:23; Col. 1:1 … si imparat universal care va domni pe scaunul de domnie al lui David (Isaia 9:6; Luca 1:31-33), Domnul Isus Hristos este Judecatorul cel Mare al tuturor celor care nu au crezut in El si nu L-au acceptat ca Mantuitor si Domn (Mat. 25:14-46; F. Ap. 17:30-31).

C. Dumnezeu Duhul Sfant

Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant este cea de-a treia Persoana a Dumnezeirii, co-egala, co-eterna si de aceeasi natura cu Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul (Ier. 31:31-34; Mat. 18:19; F. Ap. 5:3-4; 28:25-26; 1 Cor. 12:4-6; 2 Cor. 13:14; Evrei 10:15-17)). Duhul Sfant are toate atributele personalitatii si divinitatii, incluzand ratiune (1 Cor. 2:10-13), sentiment (Efes. 4:30), vointa (1 Cor. 12:11), eternitate (Evrei 9:14), atotprezenta (Psalm 139:7-10), atotstiinta (Isaia 40:13-41), atotputere (Rom. 15:13) si adevar (Ioan 16:13).

Noi credem si marturisim ca lucrarea Duhului Sfant este de a implini voia divina fata de cei ce au crezut in Domnul Isus. Noi recunoastem actiunea suverana a Duhului Sfant in creatie (Gen. 1:2), in intruparea Domnului Isus Hristos (Mat. 1:18), in scrierea Cuvantului revelat al lui Dumnezeu (2 Petru 1:20-21) si in lucrarea de mantuire (Ioan 3:5-7).

Noi credem si marturisim ca, in relatia cu lumea pacatoasa, Duhul Sfant limiteaza si restrange raul, pana cand se va implini planul lui Dumnezeu (2 Tes. 2:7). Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant convinge lumea in ceea ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata si transforma pe credinciosi asemenea chipului Domnului Isus Hristos (Ioan 16:7-9; F. Ap. 1:5; 2:4; Rom. 8:39; 2 Cor. 3:18; Efes. 2:22).

Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant produce nasterea din nou, botezand pe toti credinciosii in Trupul lui Hristos-Biserica, in momentul intoarcerii lor la Dumnezeu (1 Cor. 12:13). Tot El pecetluieste, invata, mustra, sfinteste, ajuta pe credincios si-l imbraca cu putere pentru trairea crestina si pentru predicarea si marturisirea adevarului Evangheliei (Ioan 16:13; Rom. 8:9; 2 Cor. 3:6; Efes. 1:13; 5:18; 2 Petru 1:19-21; 1 Ioan 2:20,27).

Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant locuieste permanent in credincios (Ioan 14:16; 1 Cor. 6:19) si face sa creasca si sa lucreze in el roada Duhului Sfant (Gal. 5:22-23).

Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant da daruri spirituale Bisericii nu pentru a se autoglorifica sau pentru a preamari darurile in sine, ci pentru a aduce slava lui Hristos prin mantuirea celor pierduti si prin zidirea spirituala a credinciosilor in credinta Evangheliei (Ioan 16:13-14; F. Ap. 1:8; 1 Cor. 12:4-11; 2 Cor. 3:18).

Noi credem si marturisim ca Duhul Sfant este suveran in felul in care da daruri spirituale pentru desavarsirea sfintilor. De aceea vorbirea in limbi si vindecarile au fost “daruri semne” ale Duhului Sfant date inainte de completarea cartilor Bibliei pentru a autentifica lucrarea apostolilor si ele n-au fost lasate ca sa devina “caracteristici obligatorii ale vietii crestine” (Rom. 12:3-8; 1 Cor. 12:4-11; 13:8-10; 2 Cor. 12:12; Efes. 4:7-12; Evrei 2:1-4; 1 Petru 4:10-11).

III. Omul

Noi credem si marturisim ca omul a fost creat nemijlocit si dintr-o data de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El a fost creat un suflet viu, fara pacat, cu ratiune, sentiment, vointa si responsabilitate morala fata de Dumnezeu (Gen. 2:6; 15:25; Iacov 3:9).

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu l-a creat pe om ca sa-I aduca slava, sa aiba parasie cu El, sa traiasca o viata dupa voia lui Dumnezeu si, in felul acesta, sa implineasca planul divin cu privire la om (Isaia 43:7; Col. 1:16; Apoc. 4:11).

A. Caderea omului in pacat

Noi credem si marturisim ca, in urma pacatului neascultarii comis de Adam impotriva vointei si Cuvantului lui Dumnezeu, omul si-a pierdut starea de nevinovatie, a cazut sub blestemul mortii spirituale si fizice si sub pedeapsa maniei lui Dumnezeu, devenind corupt, total depravat in structura sa spirituala si morala si incapabil sa aleaga sau sa faca ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu, daca nu intervine harul divin (Gen. 3:1-19).

Noi credem si marturisim ca, in sine insusi, omul nu are puterea de a se mantui singur: el este pierdut pentru totdeauna. Omul nu-L va cauta niciodata din proprie initiativa pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este rob al pacatului (Rom. 6:17); lucrurile spirituale sunt pentru el o nebunie (1 Cor. 1:18; 2:14); inima lui este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea (Ier. 17:9), indreptata numai spre rau (Gen. 6:5). De aceea omul nu se poate mantui singur, ci numai prin actul suveran al lui Dumnezeu al rascumpararii prin credinta in jertfa ispasitoare a Domnului Isus Hristos (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim. 2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; 1 Ioan 1:8).

Noi credem si marturisim ca toti oamenii au fost in Adam, de aceea natura adamica corupta de pacat a fost transmisa tuturor oamenilor, in fiecare generatie. Singurul care a facut exceptie a fost Domnul Isus Hristos care s-a nascut fara pacat (Evr. 4:15; 7:26). Din cauza originii adamice, toti oamenii sunt pacatosi prin natura, prin alegere si prin declaratie divina (Psalm 14:1-3; Ier. 17:9; Rom. 3:9-18, 23; 5:10-12).

B. Casatoria

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu a instituit casatoria, de aceea omul care se casatoreste trebuie sa intre in aceasta relatie cu dorinta de a o pastra, apara, dezvolta, si infrumuseta pe toata perioada vietii. Pentru ca relatia din interiorul familiei trebuie sa reprezinte relatia dintre Hristos si Biserica, intentia lui Dumnezeu este ca familia sa dainuie (Mat. 19:4-6). El uraste divortul (Maleahi 2:16). Chiar daca divortul apare atat in Vechiul cat si in Noul Testament (Deut. 24:1-4; 1 Cor. 7:15), nu este incurajat niciodata pentru ca incalca intentia initiala a lui Dumnezeu cu privire la familie (Gen. 2:24).

C. Recasatorirea

Noi credem si marturisim ca cei vaduvi se pot recasatori, dar numai in Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39).

In ceea ce-i priveste pe cei divortati noi credem si marturisim ca:

a. Cei care au divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si raman necasatoriti pot participa la Masa Domnului, la lucrarea publica in biserica precum si la slujba de diaconie sau presbiter.

Cei care au divortat inainte de intoarcerea la Dumnezeu si se recasatoresc credinciosi, pot participa la Masa Domnului si vor putea sa dea marturie personala dar nu vor putea lucra public in biserica si nu pot fi cooptati in slujbele de diacon sau presbiter.

b. Cei care au divortat dupa momentul intoarcerii la Dumnezeu vor fi exclusi din biserica. Daca divortul a fost intentat de partener si credinciosul (care nu a dorit divortul) ramane necasatorit el poate participa la toate aspectele vietii de biserica: Masa Domnului, marturie personala si lucrare publica, lucrarea de diaconie sau presbiter.

Daca credinciosul care nu a cerut divortul se recasatoreste, el va fi pus sub disciplina bisericii.

c. Daca o persoana a divortat si s-a recasatorit inainte de intoarcerea la Dumnezeu, poate participa la Masa Domnului, poate da marturie personala si poate sluji ca diacon, dar nu va putea participa la lucrarea de vestire publica si la slujba de presbiter.

D. Avortul, Homosexualitatea si Imoralitatea sexuala

Noi credem si marturisim ca viata incepe in momentul conceptiei si nu acceptam avortul (Psalm 139:13-16; Ieremia 1:1-5).

Noi credem si marturisim ca orice forma de homosexualitate este un pacat si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:22; 20:13; Romani 1:26-32).

Noi credem si marturisim ca preacurvia si curvia, ca si orice relatie sexuala incestuoasa sunt pacate si o uraciune inaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:6-30; 1 Cor. 6:15-20; 1 Tes. 4:3-6; Evrei 13:4).

IV. Mantuirea

Noi credem si marturisim ca mantuirea este actul suveran si plin de har al lui Dumnezeu facut pe baza lucrarii mantuitoare a Domnului Isus Hristos si pe baza meritelor sangelui Sau varsat la Calvar, nicidecum pe baza faptelor omului (Ioan 1:12; Efes. 1:7; 2:8-10; 1 Petru 1:18-19).

A. Nasterea din nou/Regenerarea

Noi credem si marturisim ca nasterea din nou este lucrarea supranaturala a Duhului Sfant prin care ii sunt date omului o viata si o natura divina (Ioan 3:3-7; Tit 3:5). Aceasta se face numai prin puterea Duhului Sfant prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu (Ioan 5:24; Romani 10:13-17) pe care pacatosul il aude, il primeste si fata de care raspunde pozitiv. Adevarata nastere din nou se manifesta prin fapte ale pocaintei care se vad intr-o atitudine si o comportare neprihanita. Faptele bune sunt roada nasterii din nou (1 Cor. 6:19-20; Efes. 2:10) si devin evidente cand credinciosul se supune controlului Duhului Sfant prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu (Efes. 5:17-21; Filip. 2:12; Col. 3:16; 2 Petru 1:4-10). Aceasta ascultare il face pe credincios tot mai asemanator cu Domnul Isus Hristos (2 Cor. 3:18). Asemanarea va fi deplina in momentul glorificarii credinciosului la revenirea lui Hristos (Rom. 8:17; 2 Petru 1:4; 1 Ioan 3:2-3).

Noi credem si marturisim ca un om nu atinge in aceasta viata eliminarea desavarsita a pacatului din viata personala, dar scopul principal al vietii lui este sfintirea personala (Iona 17:17; 1 Ioan 1:8-2:2)

B. Alegerea

Noi credem si marturisim ca alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu prin care, inainte de intemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mantuit si i-a sfintit (Rom. 8:28-30; Efes. 1:4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1:1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna placere a voii Sale (Efes. 1:4-11; Rom. 9:6-23).

Noi credem si marturisim ca harul nemeritat pe care l-a aratat Dumnezeu pacatosilor a caror depravare este totala nu are nici-o legatura cu initiativa oamenilor, ci este numai darul nemeritat si suveran al lui Dumnezeu (Efes. 1:4-7; Tit 3:4-7; 1 Petru 1:2).

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu nu a ales oameni pentru condamnare; ci numai pentru mantuire (Rom. 8:28-30; 9:6-23).

Noi credem si marturisim ca alegerea suverana a lui Dumnezeu nu elimina responsabilitatea credinciosilor de a evangheliza pe cei pierduti. Dimpotriva, Dumnezeu a dat responsabilitatea credinciosilor sa evanghelizeze, aceasta slujind la mantuirea celor ce cred in jertfa Domnului Isus si de marturie impotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus Hristos. Pentru a fi mantuit, omul are datoria de a crede in jertfa Domnului Isus Hristos. Dumnezeu a ales ca pacatosii sa fie mantuiti prin vestirea Evangheliei (Rom. 10:13-17). Domnul Isus a predicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) si le-a poruncit ucenicilor sa faca la fel (Mat. 28:19-20). Lucrarea cea mai importanta a Apostolului Pavel, primita direct de la Domnul, a fost vestirea Evangheliei (F. Ap. 20:24). El l-a indemnat si pe copilul sau spiritual, Timotei, sa faca lucrarea de evanghelizare (1 Tim. 4:5). Apostolul Petru, de asemenea, a recunoscut ca Dumnezeu mantuie prin predicare si evanghelizare, care duc la credinta in jertfa Domnului Isus Hristos (F. Ap. 15:7).

C. Rascumpararea

Noi credem si marturisim ca Dumnezeu ii rascumpara pe pacatosi printr-un act suveran, eliberandu-i atat de robia pacatului cat si de consecintele lui. Noi stim ca Domnul Isus a venit in lume sa faca voia cea buna a lui Dumnezeu, mantuirea omului, platind prin sangele Sau plata pentru faradelegile omului (Isaia 53:10; Luca 2:14; Gal. 1:4; Col. 1:19-20). Aceasta dorinta a lui Dumnezeu de a mantui pe pacatosi printr-o jertfa ispasitoare isi gaseste originea in dragostea si dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu cerea ca cel ce a pacatuit sa fie pedepsit cu moartea, iar dragostea lui Dumnezeu a pregatit un mijloc de a salva pe pacatosi (Rom. 6:23).

Noi credem si marturisim ca jertfa de ispasire a Domnului Isus este singura cale de mantuire a omului pacatos (Ioan 14:6; F. Ap. 4:12). De fapt lucrul acesta reiese din imensitatea sacrificiului (Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru pacatele omenirii-Luca 24:26; Evrei 2:10; 8:3; 9:22-23; Gal. 3:21).

Noi credem si marturisim ca rascumpararea a fost facuta ca o jertfa adusa lui Dumnezeu pentru impacarea pacatosului cu El. Omul pacatos a ofensat pe Dumnezeu si a devenit obiectul maniei judiciare divine. Prin ispasirea pacatelor, atat dreptatea cat si sfintenia lui Dumnezeu au fost satisfacute. Ispasirea, desi universala in scop si rezultate, nu are efect decat asupra celor care au acceptat jertfa Domnului Isus Hristos ca unic mijloc de mantuire (Mat. 1:21; 20:28; Ioan 6:37-39, 44, 65; 10:14-15; 17:2-3, 9, 24; Efes. 1:3-11). Lucrarea pe cruce a Domnului Isus nu l-a facut pe om capabil de a fi mantuit, ci l-a mantuit (F. Ap. 20:28; Rom. 5:9-10, 18-19). Chiar daca aceasta lucrare se aplica mai tarziu in viata oamenilor, ei sunt mantuiti pe baza sangelui varsat de Domnul Isus la crucea Golgotei. Lucrarea ispasitoare a Domnului Isus s-a incheiat la cruce.

D. Indreptatirea sau Neprihanirea/Justificarea

Noi credem si marturisim ca indreptatirea pacatosilor este un act al lui Dumnezeu (Rom. 8:33) prin care declara in mod legal ca fiind neprihanit pe cel care, prin credinta in jertfa Domnului Isus, se pocaieste de pacatele lui (Isaia 55:6-7; Luca 13:3; F. Ap. 2:38; 3:19; 11:18; Rom. 2:4; 2 Cor. 7:10) si marturiseste ca Isus Hristos este Domnul (Rom. 10:9-10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Filip. 2:11). Aceasta neprihanire nu apare ca urmare a efortului omului sau a virtutilor lui (Rom. 3:20; 4:6), ci este urmare a faptului ca Domnul Isus Hristos a luat pacatele noastre asupra Sa si ne-a daruit in schimb neprihanirea Lui (Col. 2:14; 1 Petru 2:24; 1 Cor. 1:30; 2 Cor. 5:21). in felul acesta, Dumnezeu “sa fie neprihanit si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.” (Rom. 3:26).

E. Sfintenia si sfintirea

Noi credem si marturisim ca fiecare credincios este sfintit (pus deoparte) pentru Dumnezeu in urma indreptatirii divine. in felul acesta credinciosul este declarat sfant si vazut ca fiind sfant. Sfintenia este pozitionala si instantanee si nu trebuie confundata cu sfintirea progresiva. Ea are de a face cu pozitia credinciosului, nu cu umblarea lui crestina (F. Ap. 20:32; 1 Cor. 1:2, 30; 6:11; 2 Tes. 2:13; Evrei 2:11; 3:1; 10:10, 14; 13:12; 1 Petru 1:2).

De asemenea, Noi credem si marturisim ca in viata credinciosului Duhul Sfant lucreaza si o sfintire progresiva prin care credinciosul este adus, prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Credinciosul traieste, astfel, o viata de sfintenie in crestere, ceea ce duce la asemanarea sa tot mai mare cu Domnul Isus Hristos (Ioan 17:17, 19; Rom. 6:1-22; 8:29; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3-4; 5:23).

Din cauza aceasta, Noi credem si marturisim ca in viata credinciosului este o lupta spirituala zilnica intre fiinta cea noua in Hristos si firea (carnea), dar natura cea noua poate castiga pentru ca in credincios locuieste Duhul Sfant. Lupta aceasta a sfintirii va continua toata viata credinciosului. Cat vom trai, nu vom putea spune ca am eliminat orice posiblitate de a pacatui, dar putem spune ca Duhul Sfant ne ajuta sa biruim in lupta impotriva pacatului (Gal. 5:16-25; Efes. 4:22-24; Filip. 3:12; Col. 3:9-10; 1 Petru ;14-16; 1 Ioan 3:5-9).

Noi credem si marturisim ca, atat Vechiul cat si Noul Testament, il invata pe credincios sa se separe de pacat si-l atentioneaza ca in zilele din urma apostazia si influenta duhului lumii vor creste (2 Cor. 6:14-7:1; 2 Tim. 3:1-5).

Noi credem si marturisim ca, din pricina evlaviei fata de Dumnezeul cel slavit, fiecare credincios ar trebui sa traiasca in asa fel incat sa-si demonstreze intr-un mod practic dragostea si adoratia fata de Domnul si Mantuitorul Isus Hristos. De asemenea, noi credem si marturisim ca Dumnezeu ne cere sa ne despartim de orice invatatura apostata si de orice practica lumeasca si pacatoasa, oricat de “inofensiva” ar parea (Rom. 12:1-2; 1 Cor. 5:9-13; 2 Cor. 6:14-7:1; 1 Ioan 2:15-17; 2 Ioan 9-11).

Noi credem si marturisim ca cel credincios trebuie sa nu se conformeze modului pacatos de viata al lumii din cauza Domnului Isus Hristos (2 Tes. 1:11-12; Evrei 12:1-2) si trebuie sa demonstreze printr-o viata de ascultare si o crestere in sfintirea personala ca este copil al lui Dumnezeu (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 7:1; Evrei 12:14; Tit 2:11-14; 1 Ioan 3:1-10).

Noi credem si marturisim ca un credincios, pentru a trai o viata sfanta, nu trebuie sa fuga din lume, pentru ca aceasta este locul unde trebuie sa-L slujeasca pe Dumnezeu (1 Cor. 5), ci sa se impotriveasca si sa osandeasca lucrarile intunericului (Efes. 5).

Noi credem si marturisim ca sfintirea este un proces care are trei aspecte:

a. actul vesnic al lui Dumnezeu bazat pe rascumpararea lui Hristos, care-l aseaza pe credincios intr-o pozitie de sfintire in momentul cand acesta crede in Isus Hristos ca Mantuitor(Evr. 3:1; 10:10-14)

b. procesul continuu in credincios in care Duhul Sfant aplica Cuvantul lui Dumnezeu in viata de fiecare zi, ca sa-l curateasca si sa-l creasca pana la statura plinatatii lui Hristos (Ioan 17:17; 1 Cor. 1:30; 2 Cor. 3;18; Efes. 5:25-26; 1 Tes. 4:3-4; 5:23-34).

c. implinirea finala a acestui proces are loc la revenirea Domnului nostru (Efes. 5:27; 1 Ioan 3:2; Iuda 24-25; Apoc. 22:11).

F. Siguranta mantuirii

Noi credem si marturisim ca cei ce au crezut in jertfa Domnului Isus si-L au pe Fiul lui Dumezeu in viata lor, sunt mantuiti si au viata vesnica. Toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou sunt pastrati si paziti de Dumnezeu Tatal pentru Domnul Isus Hristos. (Ioan 10:28-29; Rom. 8:35-39; Filip. 1:6; 1 Ioan 5:10-13; Iuda1).

Noi credem si marturisim, de asemenea, ca mantuirea nu este un eveniment, ci un proces care are un moment de plecare, cel al pocaintei pacatosului, cand acesta a primit justificarea/indreptatirea lui Dumnezeu (Rom. 1:17; 3:22; 10:10; Filip. 3:9), dupa care urmeaza doua etape de durata: sfintirea care este un proces de o viata, cum am vazut la punctul E, si o etapa vesnica, glorificarea care incepe in momentul cand credinciosul pleaca la Domnul (Filip. 2:12; 1 Tes. 5:8; Evrei 1:14; 1 Petru 1:5).

V. Biserica

A. Componenta Bisericii

Noi credem si marturisim ca toti cei care cred in Domnul Isus Hristos formeaza Biserica, Trupul lui Hristos (1 Cor. 12:12-13), care este Mireasa lui Hristos (2 Cor. 11:2; Efes. 5:23-32; Apoc. 19:7-8), al carei Cap este Hristos (Efes. 1:22; 4;15; Col. 1:18).

Noi credem si marturisim ca Biserica a luat fiinta in ziua Cincizecimii (F. Ap. 2:1-21, 38-47).

Noi credem si marturisim ca Biserica este un organism spiritual unic creat de Dumnezeu din toti cei nascuti din nou, din toate neamurile, in vremea de acum, epoca harului (Efes. 2:11-3:6). Biserica este diferita de Israel (1 Cor. 10:32), o taina care nu a fost descoperita pana in epoca harului (Efes. 3:1-6; 5:32).

Noi credem si marturisim ca Biserica lui Hristos (Mat. 16:1 … se manifesta prin biserici locale avand aceleasi atributii ca si Biserica in ansamblul ei.

Noi credem si marturisim ca biserica locala este comunitatea oamenilor nascuti din nou de Duhul Sfant prin credinta in jertfa Domnului Isus Hristos, uniti si organizati sub o conducere spirituala pentru indeplinirea unui intreit scop:

a. proslavirea lui Dumnezeu prin inchinare (rugaciune, cantare, Masa Domnului si darnicie);

b. zidirea sufleteasca a credinciosilor prin echipare, invatatura si partasie;

c. evanghelizarea celor nemantuiti prin Cuvant si fapte (1 Cor. 11:18-20; Evrei 10:25).

Noi credem si marturisim ca invatarea si echiparea tuturor credinciosilor este foarte importanta (Mat. 28:19-20; 2 Tim. 2:2). De asemenea este important ca cei credinciosi sa dea socoteala unii fata de altii de credinta si vietuirea lor (Mat. 18:5-14), iar daca au pacatuit sa fie pusi sub disciplina bisericii dupa invatatura Scripturii (Mat. 18:15-22; F. Ap. 5:1-11; 1 Cor. 5:1-13; 2 Tes. 1:10-16).

Noi credem si marturisim ca biserica locala este autonoma, iar prin presbiterii ei care dau o interpretare corecta a Scripturilor, isi determina felul in care este condusa, primeste membrii, aplica disciplina in biserica si practica darnicia (F. Ap. 15:19-31; 20:28; 1 Cor. 5:4-7, 13; 1 Petru 5:1-4). De asemenea Noi credem si marturisim ca bisericile nou-testamentale ar trebui sa coopereze intre ele pentru pastrarea si propagarea credintei adevarate, pe deoparte, dar si pentru ajutorarea si dezvoltarea proiectelor prea mari pentru o singura biserica, pe de alta parte (F. Ap. 8:14-17; 11:19-26, 27-30; 15:1-31; 1 Cor. 16:1-3; 2 Cor. 8:1-15; Col. 4:16).

Noi credem si marturisim ca biserica trebuie sa implineasca planul lui Dumnezeu in lume. Pentru aceasta El a dat daruri spirituale fiecarui membru al bisericii, Trupul Domnului Isus Hristos (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; 1 Petru 4:10-11).

B. Conducerea bisericii

Noi credem si marturisim ca autoritatea unica si suprema a bisericii este Hristos (1 Cor. 11:3; Efes. 1:22; Col. 1:1.. si intreaga conducere a bisericii, darurile spirituale, disciplina, ordinea si inchinarea sunt randuite de El in suveranitatea Sa si puse in practica prin intermediul slujitorilor Lui. Slujitorii spirituali pe care ii numeste Biblia ca au datoria de a conduce biserica, si care sunt sub directa porunca a Domnului Isus Hristos, sunt presbiterii (numiti in Scriptura si episcopi, batrani sau pastori) (F. Ap. 20:28; Efes. 4:11) ajutati de diaconi (F. Ap. 6:1-6). Amandoua categoriile de slujitori trebuie sa indeplineasca calificarile biblice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:1-5). Presbiterii si diaconii sunt recunoscuti de biserica locala pe baza calificarii si slujirii lor (1 Tim. 3:1-13).

Noi credem si marturisim ca femeia poate sluji in biserica in lucrarea de diaconie si de invatare a femeilor mai tinere (implicit a copiilor), dar fara sa se ridice deasupra autoritatii barbatului (1 Tim. 2:12; 3:11; Tit 2:3-5).

C. Darurile spirituale

Noi credem si marturisim ca bisericii din primul secol i s-au dat doua feluri de daruri spirituale: darurile miraculoase ale revelatiei divine (darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor), date temporar in epoca apostolica cu scopul de a implini revelatia divina si de a confirma autenticitatea mesajului apostolic (2 Cor. 12;12; Evrei 2:3-4), si daruri pentru zidirea credinciosilor (Rom. 12:6-8). Dupa ce revelatia Noului Testament s-a incheiat, singurul test de autenticitate a mesajului unui om ramane Scriptura; de aceea darurile semne (darul minunilor, darul vindecarilor, darul vorbirii in limbi, darul talmacirii limbilor) nu mai sunt necesare astazi pentru a valida un om sau lucrarea lui (1 Cor. 13:8-12).

Noi credem si marturisim ca darurile spirituale (miraculoase in special) pot fi contrafacute de Satan cu scopul de a-i insela pe credinciosi, in primul rand (1 Cor. 13:13-14:12; 2 Tes. 2:9-10; Apoc. 13:13-14).

Noi credem si marturisim ca singurele darurile spirituale care functioneaza astazi in Biserica si care trebuie dorite, dezvoltate si inflacarate sunt darurile date pentru zidirea credinciosilor. Lista acestor darurilor spirituale este in Efes. 4:11-16 si este in conformitate cu celelalte liste de daruri spirituale (Rom. 12:6-8; 1 Cor. 12; 14; 1 Petru 4:10-11).

D. Actele de cult

Noi credem si marturisim ca bisericii locale i-au fost lasate doua acte de cult care indeplinesc criteriile:

a. au fost poruncite de Domnul Isus asa dupa cum sunt prezentate in Evanghelii,

b. au fost practicate de biserica primului secol, dupa cum sunt descrise in cartea Faptele Apostolilor si

c. au fost explicate din punct de vedere spiritual de apostoli, in Epistole.

Aceste doua acte de cult sunt Botezul nou-testamental si Masa Domnului (Mat. 26:26-29; 28:19-20; F. Ap. 2:28-42; Rom. 6:3-5).

1. Botezul crestin

Noi credem si marturisim ca botezul nou-testamental se face prin scufundare (F. Ap. 8:36-39) si este marturia unui cuget curat (1 Petru 3:21) prin care cel credincios marturiseste personal si responsabil ca a crezut in Domnul Isus Cel rastignit, ingropat dar si inviat si, prin credinta in Hristos s-a facut una cu El in moartea fata de pacat si in invierea la o viata noua (Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea si un semn al partasiei si identificarii celui botezat cu Trupul vizibil al lui Hristos, biserica locala (F. Ap. 2:41-42).

Noi nu credem ca botezul poate mantui, pentru ca mantuirea este numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu facuta la crucea Golgotei prin Fiul Sau Isus Hristos (Rom. 5:9-10) si dusa la indeplinire prin puterea Duhului Sfant in cel ce a crezut (Tit 3:5).

2. Masa Domnului / Frangerea Painii

Noi credem si marturisim ca Masa Domnului este amintirea si vestirea mortii Domnului Isus Hristos pana cand va reveni pentru ai Sai. Masa Domnului este un act solemn la care fiecare credincios trebuie sa participe, dupa o auto-examinare serioasa (1 Cor. 11:28-32).

Noi credem si marturisim ca, desi elementele Mesei Domnului, painea si vinul, sunt numai simboluri ale trupului si sangelui Domnului Isus Hristos (si nu se transforma sau nu contin trupul si sangele Domnului), luand din ele marturisim ca avem partasie cu Hristosul cel inviat si cu poporul Lui. Prin aceste simboluri marturisim ca suntem una in Hristos (1 Cor. 10:16). Luand parte la Masa Domnului in prima zi a saptamanii, adica duminica, ne amintim de invierea Domnului Isus Hristos (Mat. 28:1-7; Marcu 16:1-9; Luca 24:1-7; Ioan 20:1-23) si urmam exemplul primilor crestini (F. Ap. 20:7; 1 Cor. 16:2).

Noi credem si marturisim ca Biserica nu este o componenta a Israelului, de aceea folosim la Masa Domnului painea si vinul pe care le avem la indemana. Nu este nevoie de o paine speciala si de un vin special pentru a le folosi ca elemente la Masa Domnului (1 Cor. 10:16).

E. Disciplina in Biserica

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos S-a dat pe Sine insusi pentru Biserica “ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.” (Efes. 5:26-27).

Noi credem si marturisim ca in biserica locala trebuie sa existe sfintenie. Curatirea o face:

a. Dumnezeu Tatal, in special prin mustrarea divina (Ioan 15:2; 1 Cor. 11:32; Evrei 12:10).

b. Cel credincios in viata personala (1 Cor. 11:28-31; 2 Cor. 7:1; 1 Ioan 3:2).

c. Biserica locala prin disciplina in biserica (Mat. 18:17).

Noi credem si marturisim ca punerea sub disciplina se face pentru erezii, imoralitate, dezbinari si altele de felul acesta, dar si pentru lipsa indelungata nemotivata din mijlocul fratietatii (F. Ap. 5:11; Rom. 16:17; 1 Cor. 5:6-8, 13; 2 Cor. 2:6; 2 Tes. 3:6, 14; Tit 3:10-11; Evrei 10:25; 2 Ioan 10).

Noi credem si marturisim ca intre frati nu ar trebui sa existe tensiuni si cu atat mai putin, procese. Dar atunci cand exista neintelegeri intre frati, noi credem ca trebuie rezolvate in cadrul bisericii, nu in tribunale (1 Cor. 6:1-11). Cei care tarasc pe frati la tribunal, intra sub disciplina bisericii.

F. Misiunea Bisericii

1. Lauda adusa lui Dumnezeu / inchinarea

Noi credem si marturisim ca scopul intregii creatii a lui Dumnezeu, oameni si ingeri, este preamarirea lui Dumnezeu. Tot acesta este si scopul primordial al Bisericii: sa slaveasca pe Dumnezeu (Efes. 3:21). Biserica se intalneste cu scopul de a proslavi pe Dumnezeu si de a se inchina inaintea Domnului, nu ca sa-i mantuie pe cei pacatosi. Biserica se aduna pentru a-L lauda pe Domnul si merge in lume pentru evanghelizarea celor nemantuiti.2. Zidirea / edificarea credinciosilor

Noi credem si marturisim ca zidirea sfintilor se poate face numai intarindu-ne si imbarbatandu-ne unii pe altii in credinta prin exercitarea darurilor spirituale de zidire (Efes. 4:13-16), prin invatatura din Cuvant (2 Tim. 2:2, 15; 3:16-17), prin partasia frateasca (F. Ap. 2:47; 1 Ioan 1:3), si prin partipare la Masa Domnului (Luca 22:19; F. Ap. 2:38-42). Acesta este unul dintre scopurile pentru care Dumnezeu ne porunceste in Evrei 10:25 sa fim impreuna.3. Evanghelizarea celor pierduti

Noi credem si marturisim ca una din poruncile cele mai importante pe care Domnul Isus a dat-o Bisericii este evanghelizarea celor pierduti. Biserica are datoria de a vesti Evanghelia intregii lumi, incepand cu cei din casele noastre, cu prietenii, colegii de munca si vecinii (Mat. 28:19; F. Ap. 1:8; 2:42).

Noi credem si marturisim ca evanghelizarea este lucrarea pe care trebuie s-o faca fiecare credincios, in public, sau de la om la om (1 Cor. 15:58; Efes. 2:10; 4:12; Apoc. 22:12).

G. Relatia Bisericii cu Statul

Noi credem si marturisim ca stapanirea este randuita de Dumnezeu pentru interesele si buna ordine a societatii umane. Crestinul isi poate exercita drepturile cetatenesti in conformitate cu propria sa constiinta. Credem ca trebuie sa ne rugam pentru dregatori, trebuie sa-i respectam si sa-i ascultam. Toate acestea, atata vreme cat poruncile lor nu vin in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu si cu Voia Domnului Isus Hristos-Singurul Domn al constiintei umane, imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Exod 18:21-22; 2 Sam. 23:3; Dan. 3:17-18; Mat. 22:21; F. Ap. 4:19-20; 5:29; 23:5; Rom. 13:1-7).

VI. Ingerii

A. Ingerii sfinti

Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte spirituale create de Dumnezeu, de aceea nu trebuie sa ne inchinam inaintea lor (Col. 1:16; Ps. 148:2-5; Evrei 1:14). Ei au fost creati ca sa-L slujeasca pe Dumnezeu si sa I se inchine (Luca 2:9-14; Evrei 1:6-7, 14; 2:6-7; Apoc. 5:11-14; 19:10; 22:9).

Noi credem si marturisim ca ingerii sunt fiinte personale (Luca 1:26-37; Gen.19) si, desi sunt mai presus de oameni (Evr. 2:7), nu sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ca omul, de aceea nu vor mosteni destinul glorios al omului, acela de a fi mantuiti de Hristos. La implinirea vremurilor, oamenii mantuiti vor fi mai presus de ingeri (1 Cor. 6:3).

Noi credem si marturisim ca ingerii sunt organizati ierarhic, iar una din capeteniile cele mai de seama mentionate de Biblie este Mihail (Daniel 10:13), numit si arhanghel (Iuda 9). Un alt inger proeminent este Gabriel, mesager special al lui Dumnezeu (Dan. 8:15-16; 9:21-27; Luca 1:11-20, 26-27). Mai sunt heruvimii si serafimii, ingeri care slujesc in prezenta lui Dumnezeu. Heruvimii proclama si apara slava, suveranitatea si sfintenia lui Dumnezeu (Gen. 3:24; Exod 25:17-22; Ezechiel 1). Serafimii au sarcina de a recunoaste si de a proclama sfintenia desavarsita a lui Dumnezeu (Isaia 6:2-7).

Noi credem si marturisim ca prima datorie a ingerilor este sa-L slujeasca pe Dumnezeu si pe Domnul Isus Hristos (Mat. 2:13; 4:11; 25:31; 28:5-7; Marcu 16:6-7; Luca 1:26-38; 22:43; F. Ap. 1:10). Dar ei ii slujesc si pe cei credinciosi: ii apara fizic (Psalm 34:7; 35:4-5; F. Ap. 5:19; 12:7-11; Apoc. 7:1-14); le asigura hrana (1 Regi 19:5-7); ii imbarbateaza (F. Ap. 23-25); ii directioneaza (F. Ap. 8:26; 10:3, 22); ii duce la Domnul (Luca 16:22). Cu privire la cei necredinciosi, ingerii au anuntat distrugerea iminenta a Sodomei (Gen. 19:12-13); au lovit pe Irod (F. Ap. 12:23); vor anunta revenirea pe nori a Domnului Isus si vor fi agentii judecatilor lui Dumnezeu (1 Tes. 4:16; Apoc. 7:2; 14; 16:1).

B. Ingerii cazuti

Noi credem si marturisim ca Satan este un inger creat si autorul pacatului. El a cazut sub judecata lui Dumnezeu in urma razvratirii fata de Creatorul sau (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:11-19), cand a atras in razvratirea sa o parte din ingeri (Mat. 25:41; Apoc. 12:1-14) si a adus pacatul in lume si in fiinta umana ispitind-o pe Eva (Gen. 3:1-15).

Noi credem si marturisim ca Satan este dusman declarat al lui Dumnezeu si al omului (Isaia 14:13-14; Mat. 4:1-11; Apoc. 12:9-10), dumnezeul veacului acestuia care a fost invins de Hristos prin moartea pe cruce si prin invierea Sa (Rom. 16:20). El si ingerii lui vor fi pedepsiti vesnic in iazul de foc (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:11-19; Mat. 25:41; Apoc. 20:10).

Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti sunt organizati conform descrierii din Efes. 6:12: capetenii, cei care sunt in pozitia cea mai inalta (aici este vorba de Satan insusi); domnii, cei investiti cu autoritate (este vorba de ingerii cazuti care controleaza conducerea fiecarei tari-Dan. 10:3; Apoc. 12:7); stapanitorii intunericului acestui veac, este vorba de cei ce produc curentele de opine impotriva lui Dumnezu; duhurile rautatii, care produc izbucnirile de violenta si actiunile extreme.

Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti sunt fiinte spirituale, care au inteligenta dar nu sunt atotcunoscatoare, sunt puternice dar nu atotputernice si pot fi intr-un singur loc o data, nu sunt atotprezente (Mat. 8:16, 28-34; 9:32; 15:22; Marcu 1:24; 5:3-4; 9:22; Luca 10:17, 20; Ioan 10:21; F. Ap. 16:16; 1 Tim. 4:1).

Noi credem si marturisim ca ingerii cazuti domina pe cei necredinciosi , pe care ii pot poseda, dar pot avea influenta si asupra celor credinciosi (Luca 9:55). Ca influenta generala, ingerii cazuti pot produce boli (Iov 1:12; 2:6; Luca 13:11, 16; 2 Cor. 12:7-10); pot influenta mintea oamenilor (2 Cor. 4:4); pot insela persoane (Gen. 3:1-5; Mat. 13:9; 1 Tes. 3:5) si pot insela natiuni (Apoc. 16:14)

VII. Lucrurile de la urma / Escatologie

A. Moartea

Noi credem si marturisim ca moartea fizica nu inseamna pierderea constientei (Apoc. 6:9-11). Credinciosul trece imediat in prezenta lui Hristos (Luca 23:43; 2 Cor. 5:8; Filip. 1:23) cand se produce separarea sufletului de trup (Filip. 1:21-24) care va dura, pentru cei rascumparati, pana la Rapire (1 Tes. 4:13-17) cand va avea loc prima inviere (Apoc. 20:4-6) iar trupurile de slava si sufletele celor credinciosi se vor uni si vor fi in slava pentru totdeauna cu Domnul (1 Cor. 15:35-44, 50-54; Filip. 3:21). Pana atunci, sufletele celor rascumparati vor ramane intr-o stare de partasie fericita cu Domnul asteptand reintregirea fiintei lor prin invierea trupurilor lor (2 Cor. 5:8).

Noi credem si marturisim ca toti oamenii vor invia in trup, cei mantuiti pentru viata vesnica (Ioan 6:39; Rom. 8:10-11, 19-23; 2 Cor. 4:14), iar cei nemantuiti pentru pedeapsa vesnica (Dan. 12:2; Ioan 5:29; Apoc. 20:13-15).

Noi credem si marturisim ca sufeletele celor care au murit nemantuiti sunt tinute in Locuinta Mortilor in chinuri, pana la a doua inviere (Luca 16:19-26; Apoc. 20:13-15) cand sufletul se va uni cu trupul inviat (Ioan 5:28-29). Atunci ei vor apare in fata tronului mare si alb al judecatii lui Dumnezeu (Apoc. 20:11-15) si vor fi aruncati in iad, iazul de foc (Mat. 25:41-46), unde vor sta vesnic intr-un chin constient, despartiti de Dumnezeu (Dan. 12:2; Mat. 25:41-46; 2 Tes. 1:7-9).

B. Rapirea Bisericii

Noi credem si marturisim ca Domnul Isus Hristos va reveni sa-si ia Biserica (Ioan 14:1-2; 1 Cor. 15:51-53; 1 Tes. 4:15-5:1; Tit 2:13). Revenirea Lui va fi personala. intre Rapire si revenirea in slava a Domnului cu sfintii Sai, in cer va avea loc rasplatirea credinciosilor in functie de lucrarea pe care au facut-o (1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:10).

C. Necazul cel Mare

Noi credem si marturisim ca, dupa ce Biserica va fi rapita (Ioan 14:1-3; 1 Tes. 4:13-18), judecata lui Dumnezeu va veni peste o lume necredincioasa (Ier. 30:7; Dan. 9:27; 12:1; 2 Tes. 2:7-12; Apoc. 16). Punctul culminant al acestei judecati va fi revenirea in slava a Domnului Isus Hristos pe pamant (Mat. 24:27-31; 25:31-46; 2 Tes. 2:7-12). in acel timp, sfintii Vechiului Testament si cei din Necazul cel Mare vor fi inviati, iar cei gasiti in viata vor fi judecati (Dan. 12:2-3; Apoc. 20:4-6). Acest timp de sapte ani este cea de-a saptezecea saptamana a prorociei lui Daniel (Dan. 9:24-27; Mat. 24:15-31; 25:31-46).

Noi credem si marturisim ca Necazul cel Mare va incepe cand Anticristul va semna legamantul de protectie cu Israel si va dura sapte ani (Dan. 9:27). in aceasta perioada Anticristul va crea o aparenta unitate politica, economica si religioasa si va cere tuturor sa i se inchine, luand locul lui Dumnezeu (Dan. 7:19-27; 9:24-27).

Noi credem si marturisim ca in perioada Necazului cel Mare treimea diabolica (sarpele cel vechi / balaurul, Anticristul si prorocul mincinos) vor avea controlul asupra intregului pamant si va atrage urgia lui Dumnezeu (Apoc. 13; 14).

Noi credem si marturisim ca a doua revenire a lui Hristos la Armaghedon va duce la incheierea Necazului cel Mare si judecata lui Dumnezeu fata de creatia Sa se va incheia. Scopul Necazului cel Mare va fi atins (Apoc. 19:11-21).

D. A doua venire a Domnului si Mileniul

Noi credem si marturisim ca, dupa cei sapte ani de necaz, Hristos va reveni intr-un mod fizic, vizibil ca sa se aseze pe scaunul de domnie al lui David (Mat. 25:31; Luca 1:31-33; F. Ap. 1:10-11; 2:29-30) si sa instaureze pe pamant imparatia de o mie de ani (Mileniul) (Apoc. 20:1-7). in acest timp, sfintii din Vechiul Testament inviati vor domni impreuna cu El peste Israel si celelalte neamuri ale pamantului (Ezechiel 37:21-28; Dan. 7:17-22; Apoc. 19:11-16). Aceasta domnie va fi precedata de inlaturarea lui Anticrist si a prorocului mincinos si legarea lui Satan pentru o mie de ani (Dan. 7:17-27; Apoc. 20:1-7).

Noi credem si marturisim ca imparatia aceasta este implinirea fagaduintei lui Dumnezeu fata de Israel (Isaia 65:17-25; Ezechiel 37:21-28; Zaharia 8:1-17) care spunea ca vor capata inapoi tara pe care au pierdut-o in urma neascultarii (Deut. 28:15-68). Urmarea neascultarii lor a fost faptul ca Israel a fost lepadat pentru o vreme (Mat. 21:43; Rom. 11:1-16) dar, in urma pocaintei, va fi reabilitat (Ier. 31:31-34; Ezechiel 36:22-32; Rom. 11:25-29).

Noi credem si marturisim ca aceasta vreme de domnie a Domnului va fi caracterizata de armonie, dreptate, pace, neprihanire si viata lunga (Isaia 11; 65:17-25; Ezechiel 36:33-3 …. si se va incheia cand Satan va fi dezlegat pentru putina vreme (Apoc. 20:7).

E. Judecata celor nemantuiti

Noi credem si marturisim ca, dupa domnia de o mie de ani a Domnului Isus Hristos, Satan va fi dezlegat si va insela popoarele pamantului ca sa se uneasca si sa lupte impotriva sfintilor si a Ierusalimului. in timpul acestei lupte armatele inamice poporului lui Dumnezeu vor fi distruse de foc din cer (Apoc. 20:9). Dupa aceea Satan va fi aruncat in iazul de foc (Mat. 25:41; Apoc. 20:10), iar Hristos, care este Judecatorul omenirii (Ioan 5:22), va invia toti oamenii si-i va judeca la scaunul de domnie mare si alb.

Noi credem si marturisim ca invierea celor nemantuiti pentru judecata va fi o inviere in trup. Dupa judecata (Rom. 14:10-13), ei vor fi aruncati in iazul de foc in care vor trai constient in pedeapsa vesnica (Mat. 25:41; Apoc. 20:11-15).

F. Vesnicia

Noi credem si marturisim ca, dupa imparatia de o mie de ani si judecata celor necredinciosi (2 Tes. 1:9; Apoc. 20:7-15), cei mantuiti vor intra in starea vesnica a slavei lui Dumnezeu. in timpul acesta pamantul actual va fi distrus in intregime (2 Petru 3:10) si inlocuit cu un pamant nou pe care vor locui numai neprihanitii (Efes. 5:5; Apoc. 20:15, 21-22). Dupa aceea cetatea cereasca va cobora din cer (Apoc. 21:2) si va fi locuinta sfintilor unde se vor bucura de partasia vesnica cu Dumnezeu si unul cu celalalt (Ioan 17:3; Apoc. 21; 22). Domnul Isus Hristos, pentru ca si-a indeplinit lucrarea de Mantuitor, va da in mainile Tatalui imparatia (1 Cor. 15:24-2… si Sfanta Treime va domni vesnic in toate sferele existentei (1 Cor. 15:28).

PE DRUMUL SPRE CETATE...

2009-02-23T12:35:00.001+02:00

PE DRUMUL SPRE CETATE...

Pe drumul spre Cetatea de lumină

Adeseori suntem încercuiţi

De cete din infern cu ura lor deplină

Să fim intimidaţi, căzuţi, zdrobiţi...

Sunt curse multe, ispite la tot pasul

Căci Lucifer pierduţi ne vrea

El dă porunci, ‘şi-ascute glasul

Şi spune la ai lui asalt să dea.

Primejdiile-s multe în lunga pribegie

Şi multe...multe valuri întâlnim

Iar uneori ne-atacă vreo urgie

Pe care nu putem s-o cucerim...

Dar în necazul mic sau în cel mare

Cerescul Tată vine-n ajutor

E Adăpostul sigur în orice încercare

Ne scoate din teribilul cuptor...

E turnul de scăpare, e al nostru scut,

Suntem ai lui copii; ne ocroteşe

Sub paza-I părintească am crescut

În cel mai crunt pericol ne păzeşte...

Şi nu ne lasă să cădem în groapă

Să fim de lutul rece înghiţiţi

Iar când ai lumii mărăcini ne-nţeapă

În mângâierea Lui suntem învăluiţi.

Când vin săgeţi de foc să ne doboare

Le stinge cu suflarea Lui – şi-apoi

Ne-nsufleţeşte să mergem pe cărare

Cu noi puteri şi cu speranţe noi.

La umbra Lui plăcută ne aşternem

S-avem eliberare din zbuciumul acut,

Să intonăm un cânt şi pace să culegem

Şi să sfârşim proiectul ce l-am început.

Ce pază minunată! Ce dragoste fierbinte!

Veniţi să-I mulţumim cu suflet pur!

Să fim încredinţaţi şi să luăm aminte

Să sprijinim lucrarea cum a făcut şi Hur!

Pe drumul spre Cetatea de lumină

Suntem în grija Lui; suntem păziţi

Încredinţarea noastră e vie, e deplină

Şi mergem către ţintă atât de fericiţi!

George Cornici/ 20 Februarie, 2009

Să ne închinăm aşa cum ar vrea Domnul să ne închinăm Lui!

2009-01-25T16:33:00.004+02:00

Să ne închinăm aşa cum ar vrea Domnul să ne închinăm Lui!

Ca să ştim cum vrea Dumnezeu să ne închinăm Lui trebuie să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu, Revelaţia lui Dumnezeu. Domnul Isus ne reaminteşte că "închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr,.." ( Ioan 4:23 )

Bun, dar ce înseamnă să te închini lui Dumnezeu în duh şi în adevăr? Teologia nu este un discurs sec de teorii. Când este abordată corect, teologia este o conversaţie între oamenii lui Dumnezeu care caută cu toată puterea lor să îl înţeleagă pe Domnul căruia vor să se închine şi să afle maniera în care El vrea să primească această închinare.

Deci, care sunt condiţiile închinării evanghelice?
Care sunt modele de închinare pentru cei care pretind că au Scriptura ca autoritate?

Iată un mesaj al unei tinere: "In alta ordine de idei, eu cred ca Domnului ii place
cand si noua ne place/ne delectam/suntem incantati si fascinati cand ne inchinam Lui."

Ce mare amăgire. O astfel de mentalitate bântuie bisericile noastre. Mentalitatea "viţelului de aur". Dacă nouă ne place să dansăm în jurul lui, şi dacă ne delectăm în această "închinare"....atunci ăsta să ne fie dumnezeu!!!!!!

Deci, teologia greşită de afectează teologia, iar o teologie greşită afectează închinarea.

Am fost acuzat că pun accent pe forme şi nu pe esenţă. Cei care ridică o astfel de problemă, fac multe confuzii. Nu poţi să vorbeşti de esenţă fără forme, şi nici invers. Este nevoie de echilibru. Mă uit în Biblie şi văd că Dumnezeu a creat formele.

Ştii care este primul veset al Bibliei ? "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul." De ce? Pentru că era haos! Nu exista nici o formă! Versetul 2 "Pământul era pustiu şi gol".

Dar oare lui Dumnezeu îi pasă de forma şi maniera în care ne închinăm?

Iată cum răspunde aceeaşi tânără a vremurilor noastre postmoderne: "Cu alte cuvinte, daca
eu gasesc ca este frumos sa ma inchin Domnului cu cimpoiul ... care-i problema ta ca eu fac lucrul
acesta? Daca scriu un vers frumos, daca imi fac treaba bine la serviciu, daca ofer un zambet din toata
inima cuiva care are nevoie de el, daca folosesc creativitatea mea pt El, daca imi vine sa cant din
toata inima si sa dau muzica la maxim ... si poate sa si dansez pt El acasa la mine, care-i problema
fratelui meu sa ma judece cu privire la ceea ce fac? Acesta este darul meu pentru El !!!!!!!!!!!!

Legalismul ucide dragostea, si asta e un motiv pt care nu ne mai putem bucura din toata inima de nimic. De
aceea mor bisericile nostre, de aceea Duhul Sfant nu-si mai poate face treaba, pt ca noi gasim de
cuviinta sa o facem pt El sau sa-i sugeram cum sa o faca. Asa ca, dragilor, daca inima conteaza cu adevarat in
inchinare, hai sa nu ne mai impiedicam unii in altii cu privire la forme (pe care, de altfel, le blamam de
numa-numa, dar pe care le practicam nestingheriti), ci sa invfatam sa-L onoram pe Dumnezeu cu tot ceea ce
ne-a dat:
- cu tot felul de instrumente
- cu cat mai multi decibeli
- impreuna cu tot felul de oameni (de statule sociale diferite) sarind,dansand sau plangand de bucurie in adevarul Lui, nu al nostru.
Nu noi îi sugerăm lui Dumnezeu cum să fie închinarea nostră.
El, Dumnezeul Suveran, a stabilit deja cum să fie închinarea.

Levetic 10:1-3
Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
2 Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
3 Moise a zis lui Aaron: ,,Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: ,Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor." Aaron a tăcut

Iată că, lui Dumnezeu nu îi este indiferent cum te închini. El s-a revelat în Scriptură şi ştim cum este El. Dumnezeu nu se lasă impresionat de impulsurile tale şi faptul că "îţi vine să cânţi din toată inima şi să dai muzica la maxim".

Ce îl impresionează pe Dumnezeu la maxim însă este ASCULTAREA de El.
Fii lui Aron au adus foc străin. Iar Dumnezeu nu a fsot încântat de loc.
Prima crimă în Biblia are loc tot în contextul închinării.

Care este jertfa acceptată de Dumnezeu?
Cain şi Abel au avut două opinii diferite. La fel ca şi astăzi. Nu contează ce aduci înaintea Lui, spun unii, atâta timp cât inima este bună. Oare?

Unde să ne ducem să aflăm cum să ne închinăm corect? Nu avem unde decât la Scriptură. Reformatorii au afirmat "norma normans non normata" adică, "Norma normelor care nu poate fi normată". Această normă este Biblia.

SURSA:http://ambasadorul-ambasadorul.blogspot.com/

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost

2009-01-25T13:09:00.002+02:00

Aş vrea să fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierdută:
Înţelegînd al vieţii rost,
Aş vrea să fiu străjer în post,
Şi chiar plătind al jertfei cost,
Eu să rămîn în luptă.

Aş vrea să fiu ce n-am fost ieri
Şi nicicînd înainte:
Prin lumea plină de plăceri,
Să fiu aşa cum Tu îmi ceri:
Să nu m-abat spre nicăieri
Din drumul vieţii sfinte.

Aş vrea să fiu ce alţii nu-s
Şi nici nu vor să fie:
Mergînd prin viaţă spre apus,
Să nu mă las de valuri dus,
Şi să mă `nalţ mereu mai sus,
Din timp spre veşnicie.

Aproape-aş vrea să fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar şi de cei căzuţi din rînd,
Rămaşi în urmă, sîngerînd,
R ăniţi fără de nume.

Aş vrea să fiu un simplu glas
Care să strige-ntruna,
Că din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai rămas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

Aş vrea să fiu acel argat
La care El să-i spună
Cînd Se va-ntoarce ca-Mpărat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanţi ce mi-i i-a dat:
O, bine, slugă bună!

Şi aş mai vrea să fiu ceva:
O rază lucitoare!
Şi strălucind în lumea rea,
Să duc lumină undeva,
Să încălzesc pe cineva,
Şi să mă-ntorc în soare.

Am să-ţi vorbesc de-un Nume minunat

2009-01-22T18:37:00.002+02:00

“Să aveţi în voi modul de gândire
….care era şi în Christos Isus!
El,
….deşi prin natura Lui era Dumnezeu din eternitate
nu a considerat
că această egalitate cu Dumnezeu
merită să fie menţinută
….ca un privilegiu,
ci a renunţat la ea
şi a luat natură de rob
….devenind asemenea oamenilor
Vădit la înfăţişare ca om,
El S-a smerit
….fiind ascultător până la moarte
….şi încă moarte de cruce.

De aceea şi
Dumnezeu L-a înălţat
….în cel mai înalt grad,
şi I-a dat Numele suprem,
….pentru ca în Numele lui Isus
să se plece orice genunchi
….al celor din ceruri,
….al celor de pe pământ
….şi a celor de sub pământ,
….şi orice limbă să mărturisească
……..spre slava lui Dumnezeu
….că Isus Cristos este Domnul
(v. Filipeni 2:9-11)

* * * * * * *

Am să-ţi vorbesc de-un Nume minunat
Cântat de ceruri şi de pământ cântat
E Numele-ncărcat de slavă grea
De maiestate şi de glorii infinite
E Numele cu străluciri de stea
Cu aură eternă
Şi rezonanţe nesfârşite

E Numele ce a venit la noi
În chip de rob, în staulul de oi
Nascut în frig, pe paie şi lucernă
Cuvântul ce a poposit în lume
Să dobândim şi noi prin El un nume

Ascultă deci, cu chipul luminat
Rostirea Numelui ce ni s-a dat!

* * * * * * *

E Numele Ieşua, Pruncul Sfânt, Nazarineanul
….Sămânţa binecuvântată a femeii
Fiul Mariei – Fecioara curată
….din plaiul însorit al Galileii
Fiul lui David – al regilor tată
Fiul lui Avraam – părintele credincioşilor
Şi fiul lui Adam – reprezentantul păcătoşilor
Fiul Omului
Omul durerii – încărcat de jale
Fiul iubit al lui Dumnezeu
Fiul dragostei Sale
Fiul Domnului cel veşnic
Singurul Fiu
Fiul Celui Preaînalt
Fiul celui Binecuvântat
Fiul Dumnezeului celui viu

Stindardul muntelui înalt
Dorinţa naţiunilor de pe pământ
Steagul popoarelor
Cel drept
Cel sfânt
Ispravnic Blând şi Bun
Neprihănit

….din seminţia lui David
Ilustrul Leu
Garantul legământului mai bun
Martorul credincios şi-adevărat
Sfântul lui Dumnezeu

Domnul măririi – ce înalţă pe cei ce-L slăvesc
Domnul tuturor
Domnul sfinţilor profeţi
Domnul neprihănirii – pentru cei ce-L primesc
….pe-ntinsul pământului şi al mărilor
Singurul Domn şi
Singurul Mântuitor

Stăpânul tău şi-al meu
….vrednic cinstea să o primească
Puternicul lui Iacov
Cel ce a făgăduit mântuirea
….şi are putere să mântuiască
Al Legii Dădător
Fiu credincios peste toată Casa lui Dumnezeu
Puternic Salvator
Domn în Betel
Dumneyeu care este cu noi în veac
Domnul născut din Fecioară
Emanuel

Domnul Sabatului – care dezleagă Legea
Domnul oştirilor – ce nimiceşte fărădelegea
Domnul secerişului – ce Îşi adună grâul în grânar
….şi arde pleava într-un foc nestins
Domnul păcii – cel ce revarsa har
Domnul cerului şi al pământului – Cel neînvins
Isus Christos Domnul nostru
Mesia
Christosul lui Dumnezeu
….prin care ne cunoaştem rostul
….şi moştenim vecia

Şilo
Cârmuitorul
Cel ce va stăpâni peste Israel – şi a cărui obârşie
….se suie până în vremuri străvechi,
….până în zilele veşniciei
Cap şi Conducător de popoare
Răscumpărătorul din robie şi ruşine
Eliberatorul celor din închisoare
Toiagul de cârmuire al lumii
Minunatul astru – ce din Iacov răsare
Mediatorul legământului sublim
Căpetenia oştirii
Căpetenia credinţei şi desăvârşirii
Înainte Mergătorul nostru
Dumnezeu tare
Elohim

Moştenitorul tuturor lucrurilor
Întipărirea fiinţei lui Dumnezeu
Cuvântul Vieţii
….întrupat sub cercul strâmt al zării
Profetul celui Preaînalt –
……..vestit mai dinainte –
….din Nazaretul Galileii
Profetul cel puternic în fapte şi cuvinte
Îngerul Domnului – ce luptă pentru noi la Peniel
Nădejdea marginilor depărtate ale pământului şi mării
Mângăierea neînşelătoare a lui Israel

Alesul lui Dumnezeu
Cel dintâi născut
Odrasla binecuvântată a neprihănirii
Dumnezeu manifestat în trup
Pârga şi
Sămânţa nemuririi

Mesagerul lagământului slăvit
Mijlocitorul nostru la Tatăl
Avocatul – ce ne apără de pâra înverşunată
Slujitorul Templului de dincolo de zarea albastră
Cel ce mântuirea a urzit
Autorul credinţei
Pacea noastră – ce minunată
Paştele nostru – izbăvind din robia blestemată
Răscumpărarea noastră şi
Garanţia finală a biruinţei

Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor
Marele nostru Preot
….ce rămâne în veac
Marele nostru Păstor
….cel fără egal în yările vaste
Păstorul cel Bun
Păstorul şi Episcopul sufletelor noastre

Cornul şi Căpetenia mântuirii
Soarele neprihănirii
Oglinda gloriei divine din Empireu
Începutul zidirii lui Dumnezeu
Chipul Dumnezeului celui nevăzut
Slava Singurului din Tatăl născut

Pâinea vieţii coborâtă din cer
Apa cea vie
….curgând în pustie
Mana ascunsă
Taina nepătrunsă
….din veşnicii
Pomul de viaţă eternă
Izvorul apelor vii
Viaţa oferită din belşug
Lumina dimineţii
Focul nestins care arde în rug
Prinţul şi Domnul vieţii

Uşa oilor, ce dă în păşune
Scara ce duce la rai
Viţa adevărată, rodind abundent
Rădăcina lui David
Vlăstarul lui Isai
Steagul şi
Trâmbiţa lui Dumnezeu
….- ce stă pe aleşi să-i adune

Steaua lui Iacov
Luceafărul de dimineaţă
Soarele neprihănirii
….ce aduce tămăduire de vină
Adevărata lumină
….ce luminează pe orice om din mulţime
Calea, Adevărul şi Viaţa
Lumina nestinsă a lumii
Soarele care răsare din înălţime
….şi ne îndreaptă spre Dumnezeu cu faţa

….înaintea morţii
Învierea şi viaţa
Binecuvântatul Ram
….în care Duhul Domnului se odihneşte
Al doilea şi ultimul Adam
….a cărui ascultare sfinţeşte
Jertfa prin care am fost mântuiţi
Pârga celor adormiţi
….dar răscumpăraţi
Fratele nostru mai mare
Cel dintâi născut dintre cei morţi
Cel dintâi născut dintre mai mulţi fraţi

Mirele
….- cu care fost-am cununaţi
Capul Bisericii
Capul oricărui bărbat
Capul întregii creaţiuni
Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu
Înţelepciunea divină
Sfetnicul
….mai minunat
….ca cerul de azur
Singurul care face minuni

Darul lui Dumnezeu
….rezervat credincioşilor
Darul nespus de mare
Robul Domnului
Prietenul păcătoşilor

Mielul fără pată şi fără cusur
….- ce sângele scump şi-a dat
Mielul înainte de întemeierea lumii, junghiat
Mielul ce pentru împrăştiata turmă
….a stat în faţa morţii fără frică
Mielul lui Dumnezeu
….- ce al lumii păcat îl ridică

Începutul şi sfârşitul
Alfa şi Omega
Cel dintâi şi Cel de pe urmă
Singurul nemuritor
Singurul puternic
Singurul înţelept
Singurul Stăpânitor
Judecătorul lui Israel
Judecătorul întregului pămînt
Judecătorul neprihănit şi drept

Piatra încercată
….spre care eşti îndemnat să priveşti
Piatra din capul unghiului clădirii cereşti
….de zidari ignoranţi lepădată
Piatra cea vie
….pe care soarta noastră e săpată
Piatra scumpă
Piatra aleasă
….şi înaintea lui Dumnezeu nespus de preţioasă

Stânca
….din care curge apă şi poate setea să potolească
Stânca mântuirii
Temelia sigură
….pentru cei timoraţi
Stânca veacurilor şi a veşniciilor
Stânca reală, duhovnicească
….pe care au fost puse picioarele tuturor celor
răscumpăraţi

Regele Sionului
Regele lui Israel
Regele sfinţilor
Regele neprihănirii
Regele păcii
Regele veşnic, preafericit şi nemuritor
Părintele veşniciilor
Sfântul sfinţilor
Împăratul măririi
Împăratul împăraţilor şi
Domnul Domnilor

Trandafirul Saronului
Crinul din văi
Comoara de pietre nestemate
Cel mai frumos dintre oameni
Războinicul viteaz ce luptă cu dreptate
Domnul Iubirii din Muntele Sionului
….ce nu îi părăseşte
….şi nici nu-i uită pe-ai Săi

Singurul Nume ce mântuieşte
….în cer şi pe pământ
Duh dădător de viaţă
Cel ce pe Sine se numeşte
EU SUNT

Domnul care este, care era şi care negreşit vine
….ca din mormintele reci
….să ne răscumpere şi trupul
….şi să ne ia la Sine
Christosul – mai presus de toatelucrurile
Dumneyeu binecuvântat în veci!

* * * * * * *

Iată Numele ce Îl iubesc
Iată Numele ce Îl cânt
….şi Îl preţuiesc
….mai mult ca orice alt nume
în faţa căruia se va pleca fiecare genunchi
….din ceruri şi de pe pământ
….şi din subpămînteana lume
Numele glorificat
….chiar de Tatăl ceresc
….decât orice nume înălţat mai sus
Numele în etern binecuvântat
….şi slăvit
Numele scump
….al Domnului nostru Isus

Priveşte deci cu ochiul luminat
La Numele Mântuitorului ce ni s-a dat!
De laşi ca Numele-I credinţa să ţi-o însume
Vei dobândi şi tu prin El un veşnic nume!”

(de pastor Daniel Chiu)

sursa:Numele Suprem

-Primita pe email-Cea mai mare cladire-

2009-01-20T13:24:00.001+02:00

Cea mai mare cladire

L-a gasit dezamagit si depresionat de o lucrare care refuza sa creasca pe masura asteptarilor si jertfei lui. Numai doisprezece convertiti dupa cativa ani de misiune. O biserica asa de mititica …

Se merita oare sa mai zaboveasca intr-un asa loc asa de sarac nu numai in rezultate, ci si in resurse materiale? Trebia sa-si chinuiasca in continuare familia sortita parca unei saracii amenintate permanent cu grija zilei de maine? N-ar fi fost mai bine sa se duca pastor in alta parte, unde un grup de peste 400 aveau nevoie de el si ar- fi rasplatit mai imbelsugat si aspectul material al vietii lui de familie?

Intrebarea nu era una matematica, ci una de suflet, cu o logica dincolo de orice sistem de masurare. Simtea ca este legat de oamenii din acel loc si se simtea “chemat” de Dumnezeu acolo. N-ar fi vrut sa “paraseasca postul” si sa nu stea “la datorie”.

Pentru vizitatorul venit de departe, dintr-o tara mult mai bogata, lipsita de “grija zilei de maine” … si chiar de poimaine, intrebarile acestea erau foarte stanjenitoare. Nu se simtea indreptatit sa le raspunda. Era prea “alintat” ca sa le aline. Avusese prea mult succes ca sa-i predice altuia despre sacrificiu.

“Eu sunt pe jumatate evereu, asa ca am sa-ti spun doar o poveste. Poate te ajuta sa gasesti un raspuns la situatia ta. Ascult-o:

“Am vizitat nu de mult un sat. Cand m-am apropiat, am vazut mai intai grajdurile uriase si cladirile mari unde se cresteau porcii. Era probabil o ferma prospera. Am trecut dincolo de o viroaga si am vzut cladirile masive ale unei crescatorii de gaini. Apoi au aparut strazile, cu casele insirate ca niste margele de toate culorile, unele mai mari si parca mai colorate, altele mai mici si mai facute una cu pamantul. Spre centru, am dat de casele cu ferestre mari ale bogatanilor, ale muzeului local si ale magazinelor satesti, musuroind de clieni si burdusite cu marfa. Ascunsa parca in dosul acestor cladiri am intrezarit si cladirea unei bisericute. Parea saraca, stinghera si stanjenita intr-o asemenea vecinatate. Am stat de voba cu cine am avut de stat de vorba, am trebalit ce am avut de trebaluit si apoi am plecat.

La despartirea de satul acela frumos, am mai aruncat o privire inapoi de pe coama dealului si sti ce am vazut? Privita de departe, din acel punct de vedere si comparata cu toate celelalte cladiri din sat, biserica era totusi cea mai … mare dintre toate. Turla ei subtire ca o sageata aratand drumul catre cer patrona deasura tururor celorlalte acoperisuri, piedute acum in anonimtaul colectiv.

Fara sa vreau, mi-au venit in minte cateva concluzii inevitabile:

1. Intelepciunea si spiritualitatea constructorilor au hotarat ca mai toate cladirile de biserici istorice sa nu fie foarte masive, dar sa fie foarte mari in inaltime. Chiar si acoperisurile lor nu sunt ca acoperisurile celorlalte case, ci fortate spre inaltime printr-o aparent nejustificata risipa de material si de eforturi.

2. Marimea bisericilor nu se masoara pe orizontala, ci pe verticala. Ele nu vor rivaliza niciodata cu porcariile sau gainariile celelalte. Ele nu trebuie sa se asemene cu casele bogatanilor si nici cu magazinele prospere ale afaceristilor sau cu muzeele colectionarilor de trecut.

3. Privita din avantajul unei analize facute de la departare, detasata de framantarile de pe ulitele urbei, cladirea bisericii a fost, este si probabil va mai fi pentru multa vreme … ccea mai mare.

“Asa se cade si asa trebuie sa fie”, au spus constructorii.

Marimea unei biserici depinde de spiritualitatea ei, nu de masivitatea ei. Succesul sau insuccesul ei trebuie inteles numai in masura in care cei care o locuiesc reusesc sa se inalte si sa se intalneasca cu cerul. Misiunea ei este sa se vada de departe si sa-si faca glasul la fel de necesar si de auzit ca bataile clopotului asezat in turla.

S-ar putea ca unele biserici, aparent mici, sa fie in realitate cele mai sfinte si mai “mari” dintre toate!

L-am întâlnit pe Domnul meu

2009-01-12T13:11:00.002+02:00

L-am întâlnit pe Domnul meu

În gând, în dimineta Învierii

Si timpul petrecut cu El

Nicicând nu îl voi da uitării.

Simteam în jur o blândă adiere

Măretul soare era răsărit

Se auzea un tril de păsărele

Si L-am văzut si-am fost înmărmurit.

Venea cu pasi domoli spre mine

Făcându-mi semn să merg si eu

Si m-am apropiat de Dânsul

Si am stiut că-İ Fiu de Dumnezeu.

Privirea-İ dulce , penetrantă

M-a cucerit si m-a asigurat

Că n-a fost în zadar crucificarea

Nici sângele divin vărsat.

M-a mângâiat duios pe frunte

Si mi-a zâmbit, apoi mi-a zis:

“Doar cine crede-n Înviere

Va fi cu Mine-n Paradis.”

Când am văzut în palme semne

Am tresărit, m-am întristat

Si-al meu păcat sporise chinul

Când cuie-n palme i-au intrat.

Mă asteptam să-mi dea repros

Dar nu mi-a dat! Ci mi-a soptit

Că planul conceput de Tatăl

Cerea să fie răstignit.

Si-am înteles atunci mai bine

De ce un bob de grâu sădit

Prin moarte lentă va produce

Un rod de hrană – însutit.

Apoi s-a dus. Erau si altii

Ce asteptau să fie-atinsi

De-a Lui privire dulce, caldă

Să poat-apoi fi neînvinsi.

Da! L-am văzut lângă mormântul

Unde fusese îngropat

Si port cu mine mărturia:

Hristos din morti a înviat!

Nicicând nu voi uita-ntâlnirea

Ce am avut-o doar în gând

În dimineata Învierii

Cu Cel ce mi-e Păstorul blând.

Si pot să spun: e viu în mine

Mi-e Prieten si mi-e Împărat

Doar pulbere-n neant as fi

Dacă din morti n-ar fi-nviat.

George Cornici

In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti

2009-01-12T12:47:00.000+02:00

Religios ori Mantuit?
Ce te caracterizeaza?

Faptele Apostolilor 4:12.
"In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca "Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata."

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca "tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu."

RELIGIA ne imbraca in haina propriei noastre neprihaniri (dreptati) dar proorocul Isaia ne spune ca neprihanirea noastra este ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu.
MANTUIREA ne imbraca in neprihanirea perfecta a lui Hristos care singura ne poate face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Tit 3:5 ca "El ne-a mantuit nu prin faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint."

RELIGIA este lucrul omului pentru Dumnezeu.
MANTUIREA este lucrul lui Dumnezeu pentru om.

Isaia 53:6 ne spune ca: "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor."

RELIGIA spune: Aduc ceva in mana mea.
MANTUIREA spune: Nu pot sa aduc nimic.

Efeseni 2:8, 9 spune: "Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta. Si aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. "

RELIGIA este a ma increde in lucrul facut de mine.
MANTUIREA este a ma increde in lucrul facut pentru mine de Hristos.

Evrei 10:10 spune ca "prin aceasta voie am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna."

RELIGIA depinde de purtarea mea.
MANTUIREA depinde de credinta mea.

Faptele Apostolilor 16:31 spune: "Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta."

RELIGIA spune sa ne purtam cat se poate de bine.
MANTUIREA spune ca trebuie sa acceptam darul perfect al lui Dumnezeu.

Romani 6:23 spune ca "darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru."

RELIGIA depinde de suficienta caracterului.
MANTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

I Corinteni 1:18 spune ca "propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii; dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu."

RELGIA se straduieste sa aduca o jertfa.
MANTUIREA se increde in Jertfa Adusa.

Ioan 19:30 spune "Cand a luat Isus otetul, a zis: "S-a ispravit! Apoi Si-a plecat capul, si Si-a dat duhul."

RELIGIA se lupta sa te faca desavarsit.
MANTUIREA se reazama pe o rascumparare desavarsita.

I Petru 1:18, 19 spune "Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati dela parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana."

RELIGIA incearca sa ne aduca din intuneric la lumina.
MANTUIREA ne aduce din moarte la viata.

Ioan 5:24 spune ca "cine asculta cuvintele Mele, si crede in Celce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.

RELIGIA spune ca trebuie sa fim gasiti in casa lui Dumnezeu.
MANTUIREA spune ca trebuie "sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin credinta.." Filipeni 3:9

E bine deci sa ne amintim textul "In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." Faptele Apostolilor 4:12

Dragul meu prieten, crezi ca esti un om religios sau unul mantuit? Daca esti doar religios, atunci vei pierde Cerurile si vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu si de Fiul Sau, intr-un loc de chin. Daca tu esti mantuit, ai fagaduinta (promisiunea) vietii vesnice cu Dumnezeu si Fiul Sau.

Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu Cel ce s’a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

2009-01-09T09:12:00.006+02:00

Socrate i-a invatat pe ucenicii sai 40 de ani, Plato 50 de ani, Aristotel 40 de ani numai Domnul Isus a avut la dispozitie doar 3 ani si jumatate. Cat de profunde trebuiau sa fie invataturile sale pentru a dainui apoi peste secole? Cati urmasi au Socrate, Aristotel sau Platon? Cati urmasi are Isus? Un simplu om nu ar fi putut face aceste lucruri atat de desavarsit!

Cine este Acela care a influentat atat de puternic creatiile artistice a ale unor mari maestri: Michelangelo, Leonardo da Vinci, Haydn, Hendel, Beethoven? Un simplu om nu ar fi putut avea o atat de mare influenta!

Cine este Cel ce s-a nascut in ieslea din Betleem acum mai bine de 2000 de ani si a influentat atat de puternic omenirea?

Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu Cel ce s’a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. (Ef 4:10).

a. Este Acelasi, Cel ce s-a suit si care intai s-a coborat, Eamanuel (Dumnezeu este cu noi) in a carui venire isi puneau speranta evereii in vremurile cele mai grele. Cel ce-I imbarbata si care-I tinea tari cand negura se abatea asupra lor, Cel ce-I tinea tari si cu speranta. (Isaia 7:14)

b. El s-a coborat in chip de Copil (om) ca sa ne aduca, in El, toate certitudinile si promisiunile lui Dumnezeu. El este in acelasi timp si Fiul, Cel Minunat, Sfetnicul, Dumnezeu Cel Tare, Parintele vesniciilor, Domnul Pacii. (Isa 9:6). Copilul care S-a nascut nu ne-a adus doar inocenta (neprihanirea, starea de fara pacat) ci si infierea (Fiul), apropierea de Dumnezeu (il putem vedea si simti pe cel Minunat) intelepciunea (Sfetnicul), biruinta (Dumnezeu cel Tare), siguranta vesniciei (Parintele vesniciilor) si linistea sufletelor noastre (ca Domn al Pacii).

c. El este Acela care a fost vrednic de inchinare inca de la inceput si de aceea I s-au inchinat pastorii, magii, Simeon si Ana. De aceea ingerii cantau si o mulţime de oaste cerească s’a unit împreună cu îngerul, lăudînd pe Dumnezeu.

2.Dumnezeu adevarat si om adevarat

a. Isus este Mantuitorul, Lumina tuturor popoarelor:

…Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău. Căci au văzut ochii mei mîntuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel . (Lc. 2:30-32)

b. Isus este Omul adevarat:

„Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. … Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer. (1 Co 15:45-47)

c. Patru motive pentru care El a trebuit sa coboare ca Om Adevarat:

Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Gal 4:4)

- Sa capatam neprihanirea: Sa ne rascumpere din pacatul care ne tinea departe de Dumnezeu

- Sa ne arate ascultarea: de care ar fi trebuit Adam sa dea dovada. In El omul poate trai fara pacat.

- Sa capatam infierea: Am intrat prin El in familia lui Dumnezeu ca frati si mostenitori ai Sai

- Sa capatam dreptul de a-L vedea pe Dumnezeu fata in fata: Sa ne putem apropia de Dumnezeu fara sa murim.

3.„S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.”(Ef 4:

El ne-a adus trei categorii de daruri:

daruri pentru cei nemantuiti.

…Dumnezeu ne-a dat viaţa vecinică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n’are pe Fiul lui Dumnezeu, n’are viaţa. (1 Io 5:11,12)

daruri pentru cei ce sunt ai Lui

…Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor …care să rămînă cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului (Io 14:16, 17)

daruri pentru trupul Sau (biserica)

…Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;…credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Ef 4:11-16)

Diferitele raspunsuri ale oamenilor

a. Magii I-au adus inchinare si daruri. Magii nu I-au adus numai inchinare ci si daruri, sau invers nu numai daruri ci si inchinare. Amandoua cu o semnificatie specifica. Jertfele din VT pot fi categorisite ca jertfe de nevoie: pentru pacat, pentru ispasire, necurmate si jertfe de bunavoie: de multumire, de juruinta, de bunavoie. Primele semnificau datoria oamenilor fata de Dumnezeu iar celelalte recunostinta oamenilor fata de Dumnezeu.

b. Ce se intampla astazi?

- Vremurile sunt tulburi. In Est sunt persecutii religioase si politice iar in Vest imoralitatea este in crestere (homosexualitate, hotie, minciuna). Care sunt mai periculoase? Lumea te forteaza sa faci ceea ce nu ar trebui sa faci (ex: TV si reclamele imorale), scade natalitatea sub pragul de inlocuire a populatiei, goana dupa inavutire, confort (Momona?) iti consuma tot timpul. Criza financiara tinde sa ne scoata din batalie

- Este timpul Lui! Ce face Dumnezeu astazi? Trebuie sa iei o decizie! Uitat-te la ce face Dumnezeu!

· India 70,000,000 noi botezati in ultimii 7 ani

· China 150,000,000 noi botezati in ultimii 7 ani

Este timpul Lui – al Copilului, al Fiului, al celui Minunat, al Sfetnicului, al Dumnezeului cel Tare, al Parintelui Vesniciilor, al Domnului Pacii.

Criza financiara:

· ii face pe oameni mai dependenti de Dumnezeu

· le aduce aminte tuturor: Cine-i mai important?

· o clipa de neatentie si magii au pierdut steaua din vedere.

Cu ce ne ocupam timpul? Mai vedem steaua Sa?

Crestinii ei insisi trebuie sa fie stele (lumini) pentru lume si sa-i conduca pe ceilalti catre Hristos:

Iata de ce noi am definit misiunea Organizatiei Campus Crusade for Christ (Misiunea Alege Viata) ca fiind aceea de a oferi fiecarei persoane (din lume) ocazia de a intalni pe cineva care cu adevarat il urmeaza pe Hristos si-i impartaseste Evanghelia.

Tu din care categorie faci parte? Mai ai nevoie sa ti se vesteasca inca odata Evanghelia sau ai inteles si actionezi ca atare?

Darurile placute Lui:

- Aur - Inimile oamenilor(CREDINTA): A ta si a celor pe care-i aduci tu la El

- Tamaie – Sfintenia oamenilor (NADEJDEA): Asteptarea in credinta a intalnirii cu El

- Smirna - Iubirea dintre oameni (DRAGOSTEA): Prin care toti il vor cunoaste

Acestea raman!

Copilul Isus s-a nascut, a trait, a invatat pe altii si a murit pentru ca tu si eu sa urmam Calea Sa.

sursa:http://muresulevanghelic.wordpress.com/2008/12/24/darurile-nasterii-domnului/#more-165

ALIANTA EVANGHELICA EUROPEANA SAPTAMANA DE RUGACIUNE PENTRU ANUL 2009

2009-01-04T14:27:00.002+02:00

Publish at Scribd or explore others: Christianity Religion

ALIANTA , EVANGHELICA EUROPEA A SAPTAMANA RUGACIU '" "" "'" A. "" "" E pentru anu 200 Nu putem ~ti acum care vor fi provocarile ~i Incercarile prin care yom trece In anul 2009, dar Dumnezeu, In dragostea Sa, ne reaminte~te prin acest program de rugadune despre marea importan~ a credin~ei. ,,~i faro credinfo este cu neputinfo so fim plOcufi Lui! Coci cine se apropie de Dumnezeu trebuie so creado co fl este 1i co rosplote~te pe cei ce-L cauto". (Evrei 11:6) Sistemele religioase ale lumii, inclusiv eel al evreilor, puneau accent pe fapte pentru "Impacarea" cu Dumnezeu. Sfanta Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, vorbe~te Insa despre "neprihanirea prin credin~a" (Habacuc 2:4), iar Hristos, Domnul ~i Mfmtuitorul, spune: "Cine crede In Mine, chiar daco ar fi murit, va troi" (loan 11 :25). Credin~a am primit-o ca dar din partea lui Dumnezeu:"Coci prin har afi fost montuifi, prin credinfo. ~i aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2:8). Adevarul Scripturii despre faptele oamenilor este clar: acestea nu contribuie cu nimic la ob~inerea mantuirii! "Nu prin fapte, ca so nu se laude nimeni" (Efeseni 3:9 ).Iar despre faptele noastre, chiar ~i cele mai bune, Dumnezeu spune:" Toate faptele noastre bune sunt ca 0 haino monjito" (Isaia 64:6). Suntem chema~i In aceasta saptamana sa ne reamintim despre "credinfa data sfinfilor odato pentru totdeauna", despre trairea prin credin~a, cre~terea In credin~a ~i pastrarea ei, prin puterea lui Dumnezeu. Pentru toate cele de mai sus, cu to~ii uni~i prin aceste Indemnuri, se cuvine sa-I mul~umim ~i In aceasci sapcimana lui Dumnezeu Tatal, Domnului Isus Hristos Fiul, prin puterea Duhului stant. TEMA: Prin credinta , Textul biblic pentru toata saptamana: Evrei 11 Duminica: 4 ianuarie 2009 "Cresccmd'in credinta '1 cunoostere U ~; , , Text biblic: ,,5i credinta este 0 incredere neclintita in lucrurile nadal'duite, 0 rincredintare huternica , , , despre lucrurile care nu se vad. Pentru co prin aceasta, cei din vechime au capatat 0 buna marturie. Prin credinfa pricepem co lumea a fost facuta prin cuvantul lui Dumnezeu, a~a co tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se Vad l l Evrei 11 :1-3. Text complementar: 1 Cor. 2:10-16 Gandul zilei: Uneori avem 0 anumita Incredin~are pentru ca nu cunoa~tem mai mult, pentru ca preferam sa credem o iluzie care ne ajuta, sau pentru ca ne este mai u~or sa ne ~inem mai bine de un pai decat de nimic. Dar oamenii Bibliei au experimentat credin~a lor ca pe 0 certitudine pe care nu ~i-au creat-o singuri, ci au primit-o de la Dumnezeu. Ei nu aveau alte dovezi pentru credin~a lor ~i nici nu aveau nevoie de ele. Nu dezbateau marea probabilitate a evolu~iei, ci experimentau marturia lui Dumnezeu pentru ei Intr-un mod foarte personal (1 loan 5:9-11). Dumnezeu nu era doar "Obiectul" credin~ei lor; EI Ii se descoperea drept "Capetenia ~i Desavar~irea credin~ei lor" (Evrei 12:2),Acela care a trezit ~i a sustinut credinta In viata lor. Pentru ei era "normal" sa creada In EI sau, mai precis si mai personal, sa-L cre;da pe EI.' , , Noul Testament nu spune doar ca Dumnezeu ni s-a descoperit In creatie si In noi, prin constiinta ,, , , noastra (Rom. 1:19-21), ci ~i ca, atunci cand ne Intalnim cu Domnul Isus Hristos, suntem atat de cople~i~i de dragostea Lui, Incat credin~ ~i Increder~a In EI sunt trezite In interiorul nostru (loan 1:9-12).Aceasta rela~ie daruita de Dumnezeu, cu EI Insu~i, ne ofera 0 perspectiva noua asupra tuturor lucrurilor. Privim lumea si existenta In sine ca pe un dar de la EI, care ne conduce Inapoi la EI. Partasia , , , cu Dumnezeu ne elibereaza de robia fa~a de lucrurile materiale pe de-o parte, iar pe de alta parte ne Imputernice~te sa "folosim" lumea ca ~i crea~ia Sa, pentru scopurlle Lui. inchinare - multumire , a. sa-L laudam pe Dumnezeu, Creatorul ~i Sus~inatorul tuturor lucrurilor (Romani 8:38,39). b. sa-L laudam pe Dumnezeu, pentru ca In Domnul Isus Hristos avem Capetenia ~i Desavar~irea credin~ei noastre (Evrei 12:2). e. sa-L laudam pe Dumnezeu, pentru darul eredin~ei (Efeseni 2:8). Rugaciune - mijlocire a. sa ne rugam sa ramanem pe mai departe In harul lui Dumnezeu, In eredin~a ~i 'in siguran~a mantuirii (Evrei 3:13,14). b. sa ne rugam ea eei ee dau Inva~atura ~i predau In ~eoli bibliee sa dea 0 Inva,atura sanatoasa (Efeseni 6:18,19; 2 Timotei 4:3-5). c. sa ne rugam pentru eei ce s-au Indepartat de la eredin~a (Iacov ,19,20). Luni: 5 ianua ie 2009 Putem Text biblic: fi "plckufi lui Dumnezeu" "Prin credinfa a adus Abel lui Dumnezeu 0 jertfa mai buna decat Cain. Prin eo a capatat el marturia co este neprihanit, cad Dumnezeu a primit darurile lui. ~i prin eo vorbe~te el inca, macar co este mort. Prin credinfa a fost mutat E.noh de pe pamant, co so nu vada moartea. ~i n-a mai fost gasit, pentru co Dumnezeu II mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia co este placut lui Dumnezeu. ~i faro credinfa este cu neputinfa so fim plOcufi Lui! Cad cine se apropie de Dumnezeu, trebuie so creada co EI este ~i co rasplate~te pe cei ce-L cauta Evrei 11 :4-6. U Text complementar: Romani 3:21-28 Gandul zilei: Cand citim istoria lui Cain ~i a lui Abel din Geneza 4, ne Intrebam care a fost motivul pentru care Dum nezeu a acceptat jertfa lui Abel ~i a respins-o pe cea a fratelui sau (poate ca exista 0 legatura In jertfa animalului ~i pielea de animal pe care Dumnezeu le-a dat-o lui Adam ~i Evei ca sa poata sta Inaintea Lui - lucru pe care ~or~urile din frunze pe care ~i Ie-au facut singuri nu I-au reu~it: Geneza 3:7,21. Prin urmare,Abel a acceptat Indrumarea divina, In timp ce Cain a Incercat 0 cale proprie catre Dumnezeu...). Oricare ar fi fost semnifica~ia jertfei In vremea aceea, cartea Evrei ne ofera 0 explica~ie mai profunda. Ea ne atrage aten~ia asupra atitudinii lui Abel: "prin credin~a". Cu alte cuvinte, pana ~i jertfa "corecta" poate fi deficitara, dad inima este distanta (Isaia 1:11-17). Nu-L putem impresiona pe Dumnezeu prin ceea ce facem, dar ne putem deschide Inaintea Lui ~i putem intra Intr-o rela~ie de Incredere cu EI. Facand acest lucru,Abel - cu mult Inaintea lui Avraam (vezi Gen. 15:6) - a fost socotit "neprihanit", iar despre Enoh se spune ca a fost placut lui Dumnezeu. Daca noi, ca ~i Enoh, vrem sa ~tim cum sa traim cu Dumnezeu (vezi Gen. 5:21-24), atunci e dar ca nu putem face acest lucru deeat "prin credin¢", prin "Increderea noastra In EI".Traducerea greaca a istoriei lui Enoh (Septuaginta) folose~te termenul de "a fi placut lui Dumnezeu". Credin~a, Increderea lui, au fost ap de placute lui Dumnezeu, Ineat I-a luat "direct" Iia EI (~i noi ne putem bucura de aceasta nadejde a slavei cere~ti: 1 Tes.4:13-18). Un lucru asemanator vedem ~i In Intalnirea noastra cu Domnul Isus. Cu mult Inainte ca Apostolul Pavel sa explice semnifica~ia credin~ei ca temelie pentru via~ individuala cu Dumnezeu, Domnul Isus a recu noscut ~i a laudat de fiecare data credinp celor care au venit la EI (Mat. 8:10-11) ~i a fost tulburat de pU~ina credin~a sau de necredin~a din jurul Sau (Mat. 8:26 - ucenicii Sai; Mat. 13:58 - cei departa~i de EI). inchinare - multumire , a. sa-L laudam pe Dumnezeu pentru "Legea credin~ei" (Romani 3:27), prin care noi suntem accepta~i Inaintea Lui. b. sa-L laudam pentru ca, prin credin~a In Domnul Is us Hristos, noi suntem socoti~i neprihani~i (Rom. 3:28). c. sa-L laudam pentru ca, datorita credin~ei, noi suntem placu~i lui Dumnezeu (Evrei 11 :6). Smet-enie - marturisire a. pentru slaba credin~a (Marcu 9:23,24). b. pentru ca de multe ori dovedim pU~ina noastra credin~a 'in Dumnezeu (Matei 8:26). Rugaciune - mijlocire a. pentru ca marturia credin~ei noastre sa fie mult mai puternid (Romani 1:8). b. pentru ca, prin credin~a, sa fim 'intotdeauna pregati~i pentru 'intalnirea cu Dumnezeu (1 Tes. 5:4). c. pentru cei din case Ie noastre, care 'inca stau departe de credin¢ (Romani 9:1-3). Marti: 6 ianuarie 2009 ,. Traind "cu fndrazneala u Text biblic "Prin credinfa Noe, cond a fost in1tiinfat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau 1i, plin de sfonta, a facut un chivot ca sa-1i scape casa; prin ea, el a osondit lumea Ji a ajuns m01tenitor al neprihanirii care se capata prin credinfa_ Prin credinfa Avraam, cond a fast chemat sa piece ,ntr-un lac pe care avea sa-L ;a ca m01ten;re, a ascultat 1; a plecat fara sa , stie unde se duce Evrei 11:7-8. °teama U Text complementar: Luca 5:1-8; Evrei 11:29,32. Gandul zilei: Azi am aJ'uns si la "eroii credintei". Noe construieste 0 corabie pe uscat,Avraam porneste catre 0 tara , " " necunoscuci... Acestea ne aduc aminte de rugamintea ucenicilor: "Doamne, mare~te-ne/lntare~te-ne (literal: "adauga la") credin~a!". Raspunsul Domnului Isus pare acit de idealist atunci cand este pus langa experienta noastra zilnica: pana si credinta eat ,,0 samanta de mustar" este suficienta pentru ca sa arunci , " " un munte In mare (Luca 17:5-6). Dar, Inainte sa ajungem la concluzia ca suntem lipsi~i de orice farama de credinta, ar trebui sa privim mai Indeaproape aceste istorisiri ale Vechiului Testament, precum ~i raspunsul Domnului Isus. Reali zarea credintei lui Noe si a lui Avraam nu a fost ca ei s-au straduit sa faca lucruri mari prin credinta. De fapt, ei n~ au facut nimic la Inceput; pur ~i simplu au trait normal, pana cand Dumnezeu le-a vo'rbit personal ~i i-a provocat sa faca ceea ce le-a adus renumele de oameni ai credintei. Lucrurile devin interesante pentru credinta lor: cum vor reaqiona? Vor respinge mesajul lui Dumnezeu ca pe un simplu vis ~i vor continua In rutina zilnid sau vor risca sa transforme descoperirea lui Dumnezeu In fapte? Facand acest lucru, ei aveau sa devina exemple stralucitoare ale credintei, 0 credinta care poate sa auda vocea lui Dumnezeu ~i sa asculte. Ei nu au fost mai buni In a crede, ci pur ~i simplu aufost oameni carora Dumnezeu le-a putut Incredinta 0 anumita slujba. Ce Inseamna acest lucru pentru noi? Nu trebuie sa ne fo~am sa "credem lucruri mari", ci sa-L ascultam pe Dumnezeu ~i glasul Lui, astfellncit EI sa ne poata Incredinta sarcini personale (vezi pilda pe care Domnul Is us 0 spune In contextullndemnului la credinta, 'in Luca 17:7-10: robul caruia i s-a cerut sa are ~i sa aiba grija de oi). Suntem Indemnati, prin Cuvantul lui Dumnezeu, sa dam dovada de ascultare, fie ca facem 0 lucrare "mare" sau una "mica" (vezi Filip. 2:13-14). ~i dad ne dam seama d suntem "neocupa~i",poate ca Indemnul lui Isaia ne inspira la actiune: "Iata-ma. Trimite-ma!" (Isaia 6:8). inchinare - mul~umire a. pentru planullui Dumnezeu de mantuire a oamenilor prin Domnullsus Hristos (Efeseni 1:7-14). b. pentru chemarea la mantuire a oamenilor (Fapte 17:30). c. pentru binecuvantarile pe care Ie primim prin credinta (Efeseni 1:3). Smerenie - marturisire a. nu suntem Intotdeauna gata sa facem ceea ce ne cere Dumnezeu (Tit 3:14). b. nu suntem Intotdeauna gata sa mergem unde ne trimite Dumnezeu (Fapte 9:10-17). Rugaciune - mijlocire a. pentru 0 dedicare mai mare In lucrarea de evanghelizare (Matei 28:18-20). b. pentru 0 mai mare implicare In lucrarea de evanghelizare (Romani 1:13). c. pentru evangheli~ti ~i misionari (Fapte 13:1-3). Miercuri: 7 ianua ie 2009 "Imposibilul poate deveni posibW~ Text biblic: "Prin credinta 1i Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca, fiindca a cre zut in credinci01ia Celu; ce-; fagadu;se. De aceea, dintr-un s;ngur om, 1; inca un om aproape mort, s-a nascut 0 samanta in mare numar, ca stelele cerulu;, ca n;s;pul de pe malul marii, care nu se poate numara u Evrei 11 :11-12. Text complementar: loan 20:24-29 Gandul zilei: Cei care Inca sunte~i mi~cati de gandurile zilei de ieri, va yeti bucura de rnesajul urmator. Ce se 'intampla cu noi, atunci cand Dumnezeu intervine 'in viata noastra ~i ne binecuvanteaza In "moduri incredibile"? In povestirea relatata In Geneza 18:1 0-15, Sar~ nu a ras din pricina bucuriei ca va primi mult a~teptatul copil, ci datorita unei combina~ii de surpriza, nelntelegere ~i neajutorare In lumina adevarului greu de crezut: ca 0 femeie de 90 de ani sa devina mama, printr-un barbat de 100 de ani. Este evident faptul ca Dumnezeu nu i-a creat pe oameni ca pe ni~te roboti spirituali. Dumnezeu a Ingaduit ca ei sa ramana oameni, In trup pamantesc, ~i le-a permis sa-~i exprime Intrebarile ~i Indoielile, atunci cand se confrun tau cu voia Sa. Caile lui Dumnezeu sunt mai presus de caile noastre (Isaia 55:8-9), iar acesta este un lucru pozitiv, dar ~i dificil, deoarece caile Domnului nu se potrivesc uneori cu experienta vietii. De fapt, deseori caile Lui schimba planurile pe care Ie avem ~i aduc ceva nou ~i fascinant. In cele din urma, cand toate lucrurile s-au Implinit In mod fericit, toata lumea se bucura de ceea ce a Tacut Dumnezeu, de~i la Inceput am ras ~i noi ca Sara sau am dat Inapoi,ln necredin~a, ca Toma (loan 20:24-25). Dumnezeu este rabdator cu noi ~i alege sa ne "convinga" (compara leremia 20:7), ap ca nu trebuie sa ne prefacem ca am In~eles totul imediat ~i sa punem In practica ceea ce nu In~elegem. Sarei i s-a atras atentia ca a ras (Geneza 18:15), nu pentru a fi criticata, ci pentru a 0 ajuta sa treaca de la Indoiala la buc~rie.ln felul acesta, de fiecare data cand II striga pe fiul ei pe nume,l~i amintea ca Dumnezeu ne poate conduce de la Indoiala si necredinta la credinci. , , , inchinare - multumire , a. pentru ca Dumnezeu ne-a smuls cu mana puternica dintr-o via~a de pacat (Efeseni 2:1-7). b. pentru Indurarea ~i bunatatea Lui ve~nica (Psalmul 118:28,29). c. pentru ca are mila de slabiciunile noastre (Evrei 4:15). a. pentru ca de multe ori dorim sa ne ascundem slabiciunile (Galateni 2:11-18). b. pentru ca alergam mai degraba la oameni decat la Dumnezeu, atunci cand trecem prin Incercarile vie~ii (1 Samuel 27:1). Smerenie - marturisire Rugadune - mijlodre a. sa ne rugam pentru a accepta mai u~or schimbarile pe care Dumnezeu vrea sa Ie faca In via~a noastra (Fapte 10:13-16). b. sa ne rugam pentru transformarea cat mai grabnica a caracterului nostru (Romani 15:13). c. sa ne rugam pentru familiile tinere, adolescen~i, copii (3 loan 5). Joi: 8 ianuarie 2009 Ajungond, prin credinla, 1o limitele nOQstre Text biblic: "Prin credinla a adus Avraam jertfa pe Isaac, ccmd a fost pus la ,ncercare: el, ca':,e primise fagaduinlele cu bucurie, a adus jertfa pe singurullui flu! EI caruia i se spusese: " In Isaac vei avea 0 samanfa care-li va purta numeler~ Cad se gandea ca Dumnezeu poate sa ,nvie chiar 1i din mOrfi: 1i, drept vorbind, ca ,nviat din mOrfi I-a primit ,napoi'~ Evrei 11 :17-19. Text complementar: Evrei 11 :35-40 Gindul zilei: Am vorbit pana acum despre credin~a ca fiind modulln care intram Intr-o rela~ie cu Dumnezeu, ca fiind daruici de Dumnezeu ~i avand un rolln desfa~urarea planurilor lui Dumnezeu.Aceste lucruri ar putea Insemna ca via~a de credin~a este cu adevarat 0 ~inecuvantare; In termeni simpli, am putea spune ca cei credincio~i sunt ..avantaja~i" de credinp lor. In textul de astazi, Illndlnim pe Avraam chiar In timpulln care Dumnezeu i-a cerut sa-I sacrifice pe fiul sau. Cum a putut cere Dumnezeu a~a ceva? Pentru a ne lini~ti, trebuie sa adaugam faptul ca Dumnezeul Bibliei nici nu a inten~ionat un asemenea lucru inuman, prin contrast cu practicile pagane pe care Elle-a condamnat Intr-un mod continuu ~i vehement (Ieremia 7:30-31). ~i atunci, pentru ce a Ingaduit aceasta Incercare? Ceea ce pare de neln~eles astazi trebuie interpretat In lumina timpurilor respective, cand mul~i oameni sacrificau la idoli tot ceea ce aveau.Acesta este un semn al faptului ca devotamentul fa~a de Dumnezeul Adevarat, care este ~i Dumnezeul dragostei, nu duce la moarte, ci la via~. Ochii celor din jurul lui Avraam aveau sa se deschida fa¢ de adevaratul caracter al lui Dumnezeu, care vrea via~ ~i nu moartea. ~i, potrivit car~ii Evrei, lumii i s-a dat un semn allnvierii viitoare, care va avea loc Intr-o zi, prin Isus Hristos. Avand aceasta nadejde, nu mai sunt vai Intunecate sau situa~ii disperate, caci "Dumnezeu, care este credincios, nu va Ingadui sa fi~i ispiti~i peste puterile voastre; ci, Impreuna cu ispita, a pregatit ~i mij locul sa ie~i~i din ea, ca s-o pute~i rabda" (1 Cor. 10:13). Cu ajutorul acestei nadejdi, care, potrivit cu textul din Evrei 11 :13-16, este nadejdea slavei viitoare a lui Dumnezeu, mul~i credincio~i au putut sa reziste persecu~iei, avand certitudinea faptului ca devotamentul lor fidel ~i Increzator In Dumnezeul adevarat nu Inseamna pierderea vietii slava ~i dragostea lui Dumnezeu. (via~a cu "avantaje"), ci mai degraba gasirea vie~ii ve~nice, In inchinare - multumire , a. pentru d Dumnezeu I~i impline~te intotdeauna promisiunile (Evrei 6:16-20). b. pentru d prin credin~a suntem urma~i ai lui Avraam (Romani 4:9-12; Galateni 3:29). c. pentru nadejdea invierii ~i a vietii ve~nice (Efeseni 2:6,7). Smerenie - marturisire a. pentru ca, de multe ori, privim incercarile vie~ii ca fiind imposibil de depa~it prin credin~a (2 Regi 7:1,2). b. pentru ca, de multe ori, datorita lipsei credin~ei, ne tulburam ~i devenim nelncrezatori (Psalmul 42:11). Rugaciune - mijlocire a. sa ne rugam sa fim ascultatori de Cuvantul lui Dumnezeu (Filipeni 2:13-16). b. sa ne rugam pentru cre~tinii persecuta~i (Fapte 12:5). c. sa ne rugam pentru cre~tinii bolnavi ~i In suferin~a (Iacov 5:13-15). Vineri: 9 ianuarie 2009 "Ofmd binecuvdntarea mai departe" Text biblic: "Prin credinfo a dot Isaac lui lacov 1i Esau 0 binecuvontare, care avea in vedere lucrurile viitoare. Prin credinto lacov, cond a murit, a binecuvontat pe (iecare din (iii lui losi(, 1i "s-a inchinat, rezemat pe vorful toiagului sou". Prin credinto a pomenit losi(, cond i s-a apropiat sfor1itul, de ie1irea (iilor lui Israel din Egipt 1i a dot porunci cu privire 10 oasele sale. Prin credinfo a fost ascuns Moise trei luni de porinfii lui, cond s-a noscut: pentru co vedeau co era frumos copilul1i nu s-au lOsat inspoimontafi de porunca imporatului" Evrei 11 :20-23. Text complementar: Psalmul 78:1-8 Gandul zilei: leri am vorbit despre nadejdea credin~ei, via~a ve~nica.Aceasta trebuie sa fie sursa adevarata a nadejdii. In contrast cu parerea majorita~ii, nadejdea biblid nu evita lumea, ci, dimpotriva, Ii izbave~te pe oameni de frica mo~ii (compara Evrei 2:14-15). Oricat ar suna de paradoxal, aSigurarea pentru viap ve~nica face posibila modelarea acestei vie~i ~i umplerea ei cu speranp ce trece dincolo de genera~ia actuala: "Cine se teme de Domnul are un sprijin tare in EI, ~i copiii lui au un loc de adapost la EI" (Proverbe 14:26). Aceasta a fost certitudinea lui Avraam si ea ar trebui sa ne inspire si pe noLAsadar noi, crestinii, nu ar '" , trebui sa ne plangem de "vremurile care se deterioreaza" (istoric vorbind, este 0 gre~eala sa facem acest lucru, pentru ca multe lucruri s-au imbunatatit si continua sa se imbunatateasca In aceasta viata). Oare chiar nu vedem ca nemultumirea intuneca orizont~rile copiilor nostri? Oamenii mari ai credintei n~-si faceau , , , , iluzii, nu se a~teptau ca posibilita~ile vietii viitoare sa vina din "progresul" societa~ii; mai degraba priveau la Dumnezeu, care dadea forma si continut vietii lor.Acest Dumnezeu avea sa fie la fel si pentru copiii lor! , , , , Ar trebui, deci, sa ne dorim sa dezvoltam ~i sa pastram 0 cultura a binecuvantarii prin credinta. Sa ne rugam cu credinta pentru copiii no~tri ~i pentru genera~iile viitoare. Sa-i Incurajam sa se increada In Dumnezeul "nostru", care-i poate binecuvanta ~i Ie poate netezi drarile vie~ii chiar mai mult decat a facut-o pentru noi, in bunatatea Sa. inchinare - mul~umire a. pentru d Dumnezeu ramane credincios, chiar ~i atunci cand noi nu ramanem (2 Timotei 2:13). b. sa-L laudam pentru d se comporta cu noi ca un Tata credincios (Psalmul 103:13-17). c. pentru exemplul pe care ni I-au lasat inainta~ii no~tri In credin~a (Evrei 11 :39,40). Smerenie - marturisire a. pentru d de multe ori neglijam sa Ie vorbim copiilor no~tri des pre credin~a (1 Samuel 2:29). b. pentru preocuparea excesiva de lucrurile acestei lumi (1 loan 2:15-17). Rugadune - mijlodre a. pentru Alianta Evanghelica din Romania (2 Corinteni 2:14-16). b. pentru familiile evangheli~tilor ~i misionarilor (Psalmul 37:25). c. pentru Invatatorii de ~coala duminicala (Proverbe 22:6). Sambata: 10 ianuarie 2009 " Traind consecvent~~ Text biblic: "Prin credinfa Moise, cand s-o facut more, n-o vrut sa fie numit fiul fiicei lui Foroon, ci a vrut moi bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de 0 clipa ole pacotului. EI socotea ocoro lui Hristos co 0 moi more bogafie decat comorile Egip tului, pentru ca oveo ochii pironiJi spre raspliitire. Prin credinfa a parasit el Egiptul, fara sa se teoma de mania imparotului; pentru ca a ramos neclintit, co ~i cum or fi vazut pe eel ce este nevazut. Prin credinJa a praznuit el Po~tele ~i a facut stropireo sangelui, pentru co Nimicitorul celor ,ntai nascufi sa nu se otinga de er~ Evrei 11 :24-28. Text complementar: Romani 12:1-2 Gandul zilei: leri ne-am gandit la credinta ~i binecuvantarea parin~i1or care lucreaza In via~a copiilor.Textul de astazi este un exemplu c1asic al acestei binecuvantari care se vede In practica. Citim despre un om care a fost despartit de casa parintilor sai la 0 varsta foarte frageda si care a crescut Intr-un mediu strain. " " , I~i pierde acest om sensul direqiei? Nu, deloe! Dimpotriva, el recunoa~te contrastul puternic dintre confortul ~i luxul exterior, ~i puterea spirituala a trecutului sau. Am putea crede ca 0 persoana, care a devenit Intamplator parte din familia regala, ar profita de orice oportunitate care se ive~te. Dar In realitate acest om (a carui via~a este invidiata de mUlti) In~elege goliciunea stralucirii si a frumusetii de 0 c1ipa a lumii. EI nu gaseste adevarata viaci acolo, ci In che marea poporului sau '- un popor 'chemat sa aiba parta~ie cu Du~nezeu Inca din 'vremea lui Avraam. Sa apartina acestui popor, sa devina parta~ la promisiunile primite de el - aceste lucruri devin scopul lui de a trai si lucrul care-i caracterizeaza toata viata, desi drumul urmat avea sa-I coboare social si , , ., , economic, sa-I faca parta~ la suferin~a ~i asuprire, ca In cele din urma, prin voia Domnului, sa-I conduca la libertate. Moise nu s-a lasat In~elat de posibilitatile de la orizontul vietii sale. Dimpotriva, el s-a Intors Inapoi. la radacinile sale. Din acest motiv, viata lui a putut fi modelata de prezenta lui Dumnezeu.Ascultarea fata , , , de Dumnezeu I-a eliberat de teama ~i de dependenp de oamenii a caror favoare nu aduce viata. EI ~i-a gasit adevarata casa: acele radacini din care curge puterea de via~a. inchinare - multumire , a. pentru ca Dumnezeu prive~te cu Ingaduinta la slaba noastra credin~ (Evrei 4:15,16). . b. pentru calauzirea ~i ocrotirea oferita In toate Imprejurarile vietii (Romani 8:37-39). c. pentru harul de a fi Impreuna lucratori cu Dumnezeu (1 Corinteni 15:10). a. pentru ca de multe ori am privit la "placerile de 0 c1ipa ale pacatului" ~i L-am pierdut din vedere pe Domnul Isus Hristos (Evrei 11 :25-26). b. pentru ca, din putina credinta, vrem ca Dumnezeu sa ne descopere tot viitorul (loan 21 :20-22; Fapte1:6-8). Smerenie - marturisire Rugaciune - mijlocire a. pentru a avea Incredere In Dumnezeu cum are un copilln tatal sau (1 loan 2:28). b. pentru to~i 'Invatatorii din Adunarile noastre afla~i in Sfaturile de Fra~i Zonale, Comitete Zonale, Consiliul National, Uniune (Efeseni 6:23,24). c. pentru conducerea tarii noastre (1 Timotei 2:1-4). uminica: 11 ianuarie 2009 "Privind in viitor" Text biblic: "Prin credinla au cazut zidurile lerihonului, dupa ce au fost ocolite ~apte zile. Prin credinla n-a pierit curva Rahav impreuna cu cei razvratili, pentru ca gazduise iscoadele cu bunavoinla" Evrei 11 :30-31. Text complementar: Evrei 12: 1-3 Gandul zilei: Cucerirea lerihonului de catre losua nu este 0 tema simpla. Este Dumnezeu partinitor? Este nevoie ca un popor sa cada, pentru ca un altul sa primeasca 0 ~ara? Privind la Geneza 15:16, ni se ofera 0 perspectiva mai adanca: In zilele lui Avraam, pacatul Amori~ilor "nu I~i atinsese Inca varful", dar In zilele lui losua, da. Judecata lui Dumnezeu asupra Canaani~ilor,comparati cu caderea Sodomei, se dovede~te a fi judecata lui Dumnezeu asupra unei lumi "coapte" pentru judecata. Dar Dumnezeu nu vrea ca pacato~ii sa moara, ci ca ei sa se pocaiasca ~i sa traiasca (Isaia 18:31-32). Exemplullui Rahav arata ca pana ~i In loculln care se revarsa judecata lui Dumnezeu exista posibilitatea de C! te pocai ~i a fi mantuit. Domnul Isus a spus odata ca este mai probabil ca prostituatele sa intre In Impara~ia lui Dum nezeu decat cei care se socotesc singuri neprihani~i (Matei 21 :31-32).A~a stau lucrurile ~i aicL Rahav simte c1ar ca venirea israeli~ilor este judecata lui Dumnezeu asupra ora~ului ei decazut ~i actioneaza ca atare. De aceea, ceilalti locuitori ai lerihonului sunt numiti "neascultatori" - 0 indicatie a faptului ca nu au In~eles semnele ti~pului pentru salvarea lor. S-ar put~a sa ne poticnim de "minci~na alba" spusa de Rahav (Iosua 2:4-6), dar marturisirea ei clara cu privire la calea lui Dumnezeu i-a oferit un loc de cinste In cartea Evrei, printre "Eroii Credin~ei". Cel ce crede ca acest text din Vechiul Testament pare sa contrazica dragostea lui Dumnezeu, ar trebui sa citeasca loan 3:36: "Cine crede In Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede In Fiul, nu va vedea via~, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el". ~i In Noul Testament, judecata lui Dumnezeu este fundalul izbitor al dragostei Sale, acea dragoste care ne poate proteja de manie ~i judecati, prin Isus Hristos (com para cu Romani 5:8-10). Povestirea lui Rahav, In contextul ei istoric, este un exemplu al realita~ilor exterioare pentru noi, cei care suntem In Hristos.Ar trebui sa lasam orice nelegiuire ~i pacat al acestei lumi ~i sa cautam salvare In Isus Hristos. inchinare - multumire a. pentru viap n~ua In Domnul Isus Hristos (2 Corinteni 4:10). b. pentru nadejdea Invierii (1 Corinteni 15:19,20). c. pentru Indurarea Sa cea mare (Efeseni 1:3-14). Ruga-ciune - mijlocire a. pentru noi lucratori In ogorul Evangheliei (Luca 10:2). b. pentru cre~tinii din Romania, sa aiba 0 marturie vie (Romani 1'8). c. pentru unitatea credincio~ilor evanghelici (loan 17:20,21). ALIA TA EVANG ELiCA E ROPEANA , Ap AMANA DE RUGACIUNE pe tru nul 2009

2009-01-02T18:06:00.000+02:00

Scrisoare Catre Pruncul Isus

View SlideShare presentation or Upload your own.

David Livingstone

2009-01-02T15:56:00.005+02:00

S-a născut la 19 Martie 1813, la 10 km depărtare de oraşul Glasgow, în Scoţia. La vârsta de 20 de ani s- produs în viaţa lui Livingstone marea transformare, naşterea din nou. La incept n-a avut de gând să se facă misionar, însă dăruia pentru susţinerea misionarilor cât putea de mult.

Atât apelul cât şi faptele unui misionar intors din China pentru a cere ajutor bisericilor din Marea Britanie l-au convins pe Livingstone să devină misionar. Avea atunci doar 21 de ani. Planul său a fost să primească educaţie teologică şi medicală. Astfel a studiat medicina şi teologia la Univ. din Glasgow. În nov 1840, Livingstone, a luat doctoratul în medicina şi licenţa în teologie, la aceeasi Universitate.

În acest timp, făcuse cunoştinţă cu Dr. Moffat, misionar în Africa. I-am spus, istoriseşte Dr. Moffat: “că ar fi bine să meargă în şesurile din nordul Africii, unde am văzut de multe ori, în zori de zi, ridicându-se fumul a mii de sate, în care nu pătrunsese nici un misionar.”

In China unde planuia la inceput sa mearga era razboi. A ales să meargă în Africa, Africa devenind câmpul său de lucru.

A urmat o viaţă de 30 de ani, de neobosită alergare, pentru răspândire Evangheliei, pentru convertirea păgânilor, pentru ajutorarea celor bolnavi, dar şi pentru deschiderea de noi drumuri, înspre centrul Africii, pt cei ce urmau să devină misionari. Dorinta lui era sa raspandeasca evanghelia, sa aduca comertul si civilizatia in aceste regiuni.

Dupa aproximativ 3 ani de la sosirea in Africa D L s-a fost casatorit cu, fiica misionarului Robert Moffat, Mary impreuna cu care au avut cinci copii… din care unul a murit in Africa.

D Livingstone, a predicat Evanghelia tuturor celor pe care i-a întâlnit, chiar şi triburilor de canibali. El istoriseşte: “am avut o deosebită plăcere să predic acestor ucigaşi, despre sângele preţios care curăţă păcatul. Slăvesc pe Dzeu că mi-a dat mie, nevrednicul, prilejul şi cinstea deosebită, să fiu primul sol al harului în aceste regiuni întunecate.”

D L era forte determinat chiar dacă trecea prin multe greutăţi, de multe ori a fost zile întregi ud şi a dormit numai pe iarbă… “suntem nemuritori până ne isprăvim lucrul la care am fost chemaţi”.

Dr David Livingstone a fost o combinatie curioasa de misionar, doctor, explorator, om de stiinta si activist impotriva sclaviei. Este pus astăzi alături de cei mai faimoşi cercetători, si exploratori, Marco Polo, Cristofer Columbus, Lewis and Clark, Neil Armstrong si altii…………“sunt atât de convins că trebuie să deschid o cale pentru evanghlie în Africa, încât voi continua oricât de mari vor fi piedicile şi orice vor spune oamenii.” A luat notite si a desenat harti in orice loc unde mergea.

Livingstone a descoperit cascada căreia el i-a dat numele Cascada Victoria, după numele reginei M Britanii. Poate nici o descoperire a lui Livingstone nu l-a făcu atât de celebru ca această cascadă, ea fiind a doua Niagara, insa mult mai frumoasa. A identificat 43 de feluri de fructe comestibile care creşteau necultivate. A descoperit o multime de rauri. Primul crestin care a traversat Africa de la est la vest, cu Evanghelia. Livingstone a calatorit 29000 de mile in Africa; adaugand la portiunea cunoscuta a globului, aprox. 1 mil. Sq. mile.

Livingstone a stârnit în oameniide ştiinţă cel mai mare interes pt Africa, a pus în mişcare lumea creştină pentru misiunea între africani şi a produs o puternică reacţie împotriva sclaviei o mare problemă a acelor zile. Oriunde mergea inima lui D L se frângea văzând ravagiile făcute de comerţul cu sclavi. “Pretutindeni sunt cadavre”scria el “oamenii sunt omorâţi în cele mai grele şi mai variate chinuri”, “găsesc adeseori femei moarte legate de arbori sau zdrobite în drum, vina lor find, că n-au putut să se ţină de grup, iar stăpânii lor le-au ucis ca să nu devină proprietaea altora.”este estimat ca peste 20 mil de africani au fost vanduti ca sclavi, iar peste 80 mil. Au fost ucisi datorita vanatorii de sclavi de-a lungul continentului.

La varsta de 60 de ani, bolnav de friguri si dezinterie, David Livingstone, abia mai putea merge. La 4 dimineaţa în ziua de 1 Mai 1973, băiatul care-i păzea coliba, a chemat un alt om crezând că Dr. Livingstone a murit. Când au intrat, au găsit lampa stinsă şi pe Dr. Livingstone pe genunchi cu capul în mâini. S-au retras crezând că se roagă, dar, după aceea, au înţeles că este mort. Aşa a murit Dr. Livingstone, singur în coliba din Ilala, din Zambia, centrul Africii, fără un prieten care să stea lângă el, departe de copii, de lume şi de biserici; dar a murit în genunchi, rugându.se pentru Africa –pentru scumpa lui Africa– încredinţând-o celui ce a murit pe cruce pentru ea, Mântuitorul lumii pierdute.

Nici o alta persoana nu a facut mai multe eforturi pentru viitorul misiunii ca si Livingstone. Viata lui D L inspira la curaj si deopotriva la smerenie si dedicare totala pentru Hristos si evanghelie.

Scopul meu a fost să-L imit pe Christos, atât cât poate fi imitat.

O cantare despre IERUSALIM...[Yerushalayim]

2009-01-02T15:08:00.004+02:00

Formarea si expansiunea imperiilor

2009-01-01T16:39:00.001+02:00

Program de citire a Bibliei

2009-01-01T16:28:00.000+02:00

ISTORIA RELIGIILOR....

2009-01-01T12:46:00.004+02:00

Am gasit urmatorul filmulet care arata in citeva secunde cum s-au format religiile si nu numai,daca accesati saitul de origine....

ANUL NOU

2008-12-31T22:11:00.003+02:00

Mare bucurie-n suflet ne aduce un nou an
Şi e aşteptat cu zâmbet în palate, case, han
Nu ştie omul sărmanul că anul vechi ce s-a scurs
Ia luat un an din viaţă şi cu ea cu tot s-a dus

Poate anul ce trecut-a ne-a adus mari bucurii
Sau unora întristare, necazuri, peripeţii
Dar un lucru cert rămâne, am trăit şi am văzut
Am realizat proiecte pe care le-am conceput

Bucuriile trecut-au, necazurile-am uitat
Ca un vis rămas-au toate, dar ceva adevărat
Orice însă-n lumea asta am făcut şi am creat
Chiar palate şi biserici rămân doar de admirat

Căci aicea vor rămâne, nimic cu noi nu luăm
Nici aur,podoabe scumpe...Toate le abandonăm.
În viaţa viitoare veşnică fără sfârşit
Care este pentru tine ţinta şi ţelul dorit?

Trebuie să ai doar HAINă şi NUMELE SCRIS ÎN CARTE
Ca de cer şi-mpărăţie să poţi avea atunci parte
Nu ştim anul care vine, nimic chiar din taina lui
Dar asta nu-i treaba noastră, e problema Domnului

Nu vă-ngrijoraţi de haine, de vremuri şi de mâncare
Căci le are pregătite Domnul pentru fiecare
Iar când ve-ţi avea de toate nu vă îmbuibaţi în sine
Ce-aduceţi-vă aminte că-n curând Mesia vine

Şi te va-ntreba atuncea: Câţi flămânzi ai săturat?
La câţi setoşi ai dat apă? Câţi săraci ai îmbrăcat?
La câţi ai fost în spitale? Câţi copii ai cercetat?
Câte văduve-ajutat-ai? Din banii tăi cui ai dat?

La câţi ai spus de Golgota să-l găsească pe Isus
Ca odată-n cerul slavei să fii cu ei colo sus?
Fosta-i primitor de oaspeţi? Vestit-ai Cuvântul Sfânt?
Sau ascunsute-ai în tine, ieşind doar din când în când?

Gata-i fost în orice clipă să ajuţi pe cel căzut?
L-ai ridicat din mocirlă? Starea lui chiar te-a durut?
Ai mărturisit cu viaţa celor dimprejurul tău?
Le-ai dovedit întrutotul că eşti fiu de Dumnezeu?

Ai ocazia acuma ca să-L rogi pe Domnul Sfânt
Să te facă o mlădiţă roditoare pe pământ...
Spune-i în final lui Isus dorinţa ta arzătoare
Să facă din anul ăsta: „UN PLIN AN DE ÎNDURARE"
Amin

VIZITA TINERILOR DIN BALENI DUM.28 12 2008

2008-12-29T18:02:00.009+02:00

Duminica 28 decembrie Adunarea Crestina dupa Evanghelie din Sperieteni a avut parte de bucuria de a fii vizitati de aproximativ 20 tinerii din Baleni de la B.E.R. care au laudat pe Dommul prin cantari, poezii, psalmi, colinde e.t.c. . Fratii sau bucurat de momente de partasie calda cu atit mai mult cu cit in mijlocul adunari au fost prezenti si fratii de la Adunarea Crestina dupa Evanghelie Dragaesti

Toti ar trebui sa stim!!!

2008-12-26T12:05:00.000+02:00

S-a nascut in Bethleemul
Cel uitat de dregatori.
A venit sa scape omul
Din pacatu-ngrozitor.

Toti ar trebui sa stim
Cine-i Isus...

La un staul in cimpie
Intr-o iesle S-a nascut;
Si trei magi din departare
Sa-i se-nchine au venit

El e crinul cel din vale
Si Luceafarul din zori
Si scaparea de pierzare...
Toti ar trebui sa stim!

DE FOLOS

2008-12-26T12:02:00.000+02:00

Dati un click pe http://colinde.org si vizionare placuta! La multi Ani! Si Nasterea Domnului Sa va fie de folos!

BUN VENIT

2008-12-23T17:06:00.001+02:00

Scopul bisericii este sa formeze crestini autentici , sa-i invete sa se inchine lui Dumnezeu si sa slujeasca oamenilor, proclamand principiile Evangheliei pentru innoirea mintii prin pocainta.

Scopul bisericii deriva din realitatea istorica si principiile Noului Testament. Cuvantul „biserica” este redat de termenul grecesc „ekklēsia”, care desemneaza o adunare de oameni speciali, chemati de Dumnezeu si pusi impreuna pentru scopurile Lui, schimband lumea.

Astfel, biserica exista pentru a se inchina lui Dumnezeu in fiecare zi, pentru a-L prezenta pe Isus Hristos semenilor in fiecare zi, invatand si motivand pe fiecare om nascut din nou sa fie parte a Bisericii, prin slujirea si ajutarea oamenilor din jur. In acest fel, biserica este mai puternica prin inchinare, mai mare prin evanghelizare, mai calda prin partasie, mai profunda prin ucenicie, mai practica prin slujire…

Viziunea bisericii este de a-L face cunoscut pe Dumnezeu intr-o maniera relevanta contextului contemporan. Prin fiecare lucrare, misiune si slujire a noastra dorim sa-i aducem pe crestinii nascuti din nou mai aproape de Dumnezeu, si pe necredinciosi intr-o relatie mantuitoare cu Hristos. A fost intotdeauna scopul nostru sa aratam cum principiile Scripturii si ale credintei in Dumnezeu se pot aplica in viata de zi cu zi.....